Totusi, in timp ce ofera fagaduinte de viata, binecuvantare si restabilirea tuturor familiilor pamantului, Scripturile ofera si promit schimbarea la natura spirituala numai Bisericii alese in timpul varstei Evanghelice; si nu se poate gasi nici macar un pasaj care sa sustina asemenea sperante pentru altii.

    Este o parere ge-nerala, desi nu este sprijinita de nici un text al Scripturii, ca niciodata n-a fost un om perfect pe pamant; ca tot ceea ce se vede in omul de pe pamant este numai omul partial dezvoltat, si ca pentru a ajunge la perfectiune trebuie sa devina spiritual. Aceasta vedere face confuzie intre Scripturi in loc sa dezvolte acea armonie si frumusete care rezulta din "impartirea in mod drept a cuvantului adevarului".

    "Din pamant, pamantesc", el a fost un chip pamantesc al unei fiinte spirituale, posedand calitati de acelasi fel, totusi diferind mult in grad, capacitate si sfera. In asa masura este omul un chip al lui Dumnezeu, incat Dumnezeu poate spune chiar omului cazut: "Veniti acum sa rationam impreuna". (Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n. e.)

...putin mai jos decit ingerii.

    Moise ne spune (Genesa 1:31) ca Dumnezeu a recunoscut omul pe care-l facuse-nu numai a inceput sa-l faca, ci l-a terminat-si Dumnezeu a considerat creatia Sa "foarte buna", adica perfecta; pentru ca in ochii lui Dumnezeu nimic ce nu este perfect nu este foarte bun, la creaturile Sale inteligente.

    Perfectiunea omului, asa cum a fost creat, este exprimata in Psalmul 8:5-8: "L-ai facut cu putin mai prejos decat ingerii si l-ai incununat cu slava si cu cinste.

    I-ai dat stapanire peste lucrarile mainilor Tale; toate le-ai pus sub picioarele lui; oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii". Unii, care ar vrea sa ajusteze Biblia dupa o teorie a evolutiei, au sugerat ca declaratia "putin", din Evrei 2:7, s-ar putea intelege ca inseamna putin timp mai prejos, si nu putin mai prejos in grad decat ingerii. Totusi, nu exista nici autoritate nici temei pentru o astfel de interpretare.

    Aceasta este o citare din Psalmul 8:5, si o comparatie critica a textului ebraic si grecesc nu poate lasa nici o indoiala cu privire la sens. Ideea, clar exprimata, este, cu putin mai jos in grad decat pe ingeri.

    Rotherham, unul din cei mai scrupulosi traducatori, reda acest pasaj dupa cum urmeaza:

"Ce este omul, ca Iti aduci aminte de el;
Sau fiul omului, ca il cercetezi?
L-ai facut cu putin mai prejos decat pe mesageri:
Cu slava si cinste l-ai incoronat,
Si l-ai numit peste lucrarea mainilor Tale."

    Pentru a ilustra, aranjam urmatorul tabel:

Grade de fiinte spirituale sau ceresti

Grade de fiinte animale sau pamantesti

Garde in regnul vegetal

Garde in regnul mineral

Divine Umane
-------
-------
Arbori

Mamifere Arbusti

Pasari Ierburi

Ingeresti Pesti Muschi

Exista o varietate in perfectiune.

* Cuvantul natura este folosit uneori in sens acomodat, ca de exemplu, cand se spune ca un caine are natura salbatica, sau ca un cal are natura blanda, sau este nervos. Dar folosind astfel cuvantul, se face cunoscuta numai dispozitia celui descris in comparatie cu altii si, strict vorbind, nu se raporteaza la natura.

Cel mai inalt grad de minerale este putin mai jos decit cel mai mic grad de vegetale, pentru ca in vegetale exista viata.

    Sa se remarce cu atentie ca desi clasele numite in tabelul de mai sus sunt distincte si separate, totusi intre ele se poate face o comparatie, astfel: Cel mai inalt grad de minerale este inferior sau putin mai prejos decat cel mai jos grad de vegetale, deoarece in vegetale exista viata.

    Asa deci, cel mai inalt grad de vegetale este putin mai prejos decat cel mai jos grad de viata animala, deoarece viata animala, chiar si in formele cele mai joase, are destula inteligenta ca sa fie constienta de existenta. Tot asa este si omul: desi cea mai inaltata dintre fiintele animale sau pamantesti, este "putin mai prejos decat ingerii", fiindca ingerii sunt fiinte spirituale sau ceresti.

     Calitatile morale si intelectuale s-au micsorat, iar instinctele animalice, necuvenit dezvoltate, nu mai sunt echilibrate de cele mai inalte. Omul a pierdut puterea fizica in asa masura, incat, cu tot ajutorul stiintei medicale, durata medie de viata este acum in jur de 30 de ani, in timp ce la inceput el a supravietuit 930 de ani sub aceeasi pedeapsa.

    Dar cu toate ca este manjit si degradat de pacat si de pedeapsa lui, moartea, care lucreaza in el, omul va fi restabilit la perfectiunea originara a mintii si corpului, si la glorie, onoare si stapanire, in timpul si prin domnia Milenara a lui Cristos. Lucrurile care vor fi restabilite de catre si prin Cristos sunt acelea care au fost pierdute prin incalcarea lui Adam (Romani 5:18, 19).

    Omul n-a pierdut un paradis ceresc, ci unul pamantesc. Sub pedeapsa cu moartea, el n-a pierdut o existenta spirituala, ci una umana; si tot ce a pierdut a fost castigat inapoi de catre Rascumparatorul lui, care a declarat ca El a venit sa caute si sa mantuiasca ceea ce a fost pierdut. Luca 19:10.

    Si Pavel ne spune ca El n-a luat natura ingerilor, cu un pas mai jos decat a Sa, ci a coborat cu doi pasi si a luat natura oamenilor-a devenit om; "a devenit trup". Evrei 2:16; Filipeni 2:7, 8; Ioan 1:14.

    Astfel gasim dovada nu numai ca natura divina, ingereasca si umana sunt separate si distincte, dar si ca a fi om perfect nu inseamna a fi inger, dupa cum nici perfectiunea naturii ingeresti nu implica faptul ca ingerii sunt divini si egali cu Iehova; pentru ca Isus n-a luat natura ingerilor, ci o natura diferita-natura oamenilor; nu natura umana imperfecta, asa cum o posedam noi acum, ci natura umana perfecta. El a devenit om, nu o fiinta degradata si aproape moarta, asa cum sunt acum oamenii, ci un om in deplina vigoare a perfectiunii.

"Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor" (1 Corinteni 15:21).

    Daca in cel mai mic grad era imperfect, aceasta dovedea ca era sub condamnare si de aceea nu putea fi o jertfa acceptabila; si nici nu putea tine perfect legea lui Dumnezeu. Un om perfect a fost incercat, a esuat si a fost condamnat; si numai un om perfect a putut da pretul corespunzator ca Rascumparator.

    Numai la consacrarea Sa spre moarte, asa cum este reprezentata prin botezul Sau-la varsta de 30 de ani (dupa Lege varsta barbatiei, si de aceea timpul corect pentru a se consacra ca om) -a primit El arvuna mostenirii Sale la natura divina (Matei 3:16, 17). Natura umana trebuia sa fie consacrata spre moarte inainte de a putea primi chiar si garantia naturii divine.

    Si numai cand acea consacrare a fost in realitate dusa la indeplinire si Si-a sacrificat in realitate natura umana, chiar pana la moarte, a devenit Domnul nostru partas deplin al naturii divine. Dupa ce a devenit om, El S-a facut ascultator pana la moarte; de aceea Dumnezeu L-a inaltat foarte sus, la natura divina (Filipeni 2:8, 9). Daca aceasta Scriptura este adevarata, inseamna ca El n-a fost inaltat la natura divina pana cand natura umana a fost in realitate sacrificata-moarta.

De doua ori,
Isus a experientat o schimbare de natura.

"Era potrivit sa avem un astfel de Mare Preot - sfânt, fara pata, nepângarit, despartit de pacatosi si înaltat deasupra cerurilor." Evrei 7:26

    In acest distins exemplu de umanitate perfecta, care a stat nepatat in fata lumii pana S-a jertfit pentru rascumpararea ei, vedem perfectiunea de la care a cazut rasa noastra prin Adam, si la care va fi restabilita. Devenind rascumpararea omului, Domnul nostru Isus a dat echivalentul pentru ceea ce a pierdut omul; si de aceea toata omenirea poate primi iarasi, prin credinta in Cristos si prin ascultare de cerintele Lui, nu o natura spirituala, ci o natura umana perfecta, glorioasa-"ceea ce a fost pierdut".

    Facultatile si puterile perfecte ale fiintei umane perfecte pot fi exercitate la nesfarsit, si asupra a noi si variate obiecte de interes, iar cunostinta si iscusinta pot fi mult crescute; dar nici o astfel de crestere a cunostintei sau puterii nu va avea ca efect o schimbare de natura, sau n-o va face mai mult decat perfecta. Va fi numai extinderea si dezvoltarea puterilor umane perfecte.

    Cresterea cunostintei si iscusintei va fi fara indoiala privilegiul binecuvantat al omului toata eternitatea; totusi el va ramane om, si doar va invata sa foloseasca mai deplin puterile naturii umane deja posedate. Dincolo de limitele ei nu poate spera sa avanseze, si nici nu va dori, dorintele lui fiind limitate la sfera puterilor lui.

    In timp ce Isus ca om a fost o ilustratie a naturii umane perfecte, la care va fi restabilita masa omenirii, acum, de la inviere, El este ilustratia naturii glorioase divine pe care Biserica biruitoare o va impartasi cu El la inviere.

    Pentru acestia sunt "fagaduintele nespus de mari si scumpe", mai presus de celelalte fagaduinte scumpe facute intregii omeniri. Ca sa impartim drept cuvantul adevarului, noi trebuie sa observam ca Scripturile recunosc perfectiunea naturii divine la "turma mica" si perfectiunea naturii umane la lumea restabilita, ca fiind doua lucruri separate.

    Desi el sugereaza ca o fiinta umana este incapabila de a intelege natura mai inalta, spirituala (1 Corinteni 2:14), totusi el spune clar, ca si cum ar apara impotriva unor conceptii legendare sau superstitioase, ca exista atat corp spiritual, cat si corp natural (uman), atat unul ceresc, cat si unul pamantesc, si o glorie atat a celui pamantesc, cat si a celui ceresc.

    Gloria celui pamantesc, dupa cum am vazut, s-a pierdut prin pacatul primului Adam, si va fi redata rasei prin Domnul Isus cu Mireasa Lui (Cristosul, Cap si corp) in timpul domniei Milenare. Gloria celui ceresc este deocamdata nevazuta, in afara de cazul cand este revelata ochiului credintei de catre Spirit prin Cuvant. Aceste glorii sunt distincte si separate (1 Corinteni 15:38-49).

    Stim intr-o masura ce este corpul natural, pamantesc, terestru, deoarece de acesta avem acum, desi numai aproximativ putem aprecia gloria perfectiunii lui. El este carne, sange si oase; deoarece "ceea ce se naste din carne este carne".

    Si deoarece exista doua feluri distincte de corpuri, stim ca acela spiritual, oricum ar fi, nu este compus din carne, sange si oase: este ceresc, celest, spiritual-"Ceea ce se naste din spirit este spirit". Dar ce este un corp spiritual nu stim, pentru ca "ce vom fi nu s-a aratat inca; dar ... vom fi ca EL" -ca Domnul nostru Isus. Ioan 3:6; 1 Ioan 3:2.

    Dupa cum in creatia neinsufletita exista o varietate placuta si aproape nesfarsita, tot asa in creatia vie si inteligenta este posibila aceeasi varietate in perfectiune. Fiecare creatura este glorioasa in perfectiunea ei; dar, dupa cum spune Pavel, gloria celor celeste (ceresti) este un fel de glorie, si gloria celor terestre (pamantesti) este alta glorie, si este diferita.

Fiintele spirituale pot fi prezente, desi sunt invizibile.

Servitorul lui Elisei a vazut ingeri in Carele de Foc

Fiintele umane pot sa ia forma umana.

Un inger a aparut lui Ghideon

    Intai, ingerii pot fi si sunt adesea prezenti, desi invizibili. "Ingerul Domnului face tabara in jurul celor care se tem de El"; si "Nu sunt ei oare toti duhuri slujitoare trimise sa slujeasca pentru cei care vor mosteni mantuirea?" (Psalmul 34:7; Evrei 1:14).

    Au slujit ei vizibil sau invizibil? Fara indoiala ca in felul din urma. Elisei era inconjurat de o oaste de asirieni; servul lui se temea; Elisei s-a rugat Domnului, ochii tanarului s-au deschis si a vazut de jur imprejurul lor muntii plini de care si calareti de foc (sau ca focul). Iarasi, in timp ce pentru Balaam ingerul a fost invizibil, magarul l-a vazut fiindca i-au fost deschisi ochii.

     Al doilea, ingerii pot primi corpuri umane si pot aparea ca oameni. Astfel Domnul cu doi ingeri i-au aparut lui Avraam, care le-a pregatit o cina din care ei au mancat. La inceput Avraam a presupus ca sunt trei oameni, si numai cand erau gata de plecare a descoperit ca unul din ei era Domnul, iar ceilalti doi erau ingeri, care dupa aceea au coborat in Sodoma si l-au eliberat pe Lot (Genesa 18:1, 2).

    Un inger i-a aparut ca om lui Ghedeon, dar dupa aceea s-a descoperit. Un inger a aparut tatalui si mamei lui Samson, si ei au gandit ca este om, pana cand s-a inaltat la cer in flacara de pe altar. Judecatori 6:11-22; 13:20.

Saul din Tars

"Pe drum, pe la amiaza, am vazut, rege, cum o lumina din cer, mai stralucitoare decât soarele, a stralucit în jurul meu si în jurul celor care mergeau împreuna cu mine. Toti am cazut la pamânt, iar eu am auzit o voce care spunea în evreieste: "Saul, Saul, de ce Ma persecuti? Pe tine te ranesti prin împotrivirea ta!" Fapte 26:13,14

    Daniel a prins o sclipire a unui corp spiritual pe care l-a descris, spunand: Ochii lui erau ca niste flacari de foc, fata asemenea fulgerului, iar bratele si picioarele semanau cu niste bronz lustruit, si glasul cuvintelor lui ca vuietul unei mari multimi. Daniel a cazut in fata lui ca mort {# Da 10:6,10, 15,17}.

    Saul din Tars a prins o sclipire asemanatoare a corpului glorios al lui Cristos, care stralucea mai presus de stralucirea soarelui in miezul zilei. Saul si-a pierdut vederea si a cazut la pamant.

     Pana acum am vazut ca sunt fiinte spirituale cu adevarat glorioase; totusi, daca oamenilor nu li s-ar fi deschis ochii sa le vada, sau daca ele nu apareau in carne ca oameni, ele ar fi fost invizibile pentru oameni. Aceasta concluzie se confirma mai departe, cand examinam detaliile deosebite ale acestor manifestari.

    Domnul a fost vazut numai de Saul, oamenii care calatoreau cu el auzind vocea, dar nevazand pe nimeni (Fapte 9:7). Oamenii care erau cu Daniel n-au vazut fiinta glorioasa pe care el o descrie, dar i-a cuprins o mare frica si au fugit de s-au ascuns.

    Iarasi, aceasta fiinta glorioasa a spus: "Capetenia Imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile". {# Da 10:13}

    A cazut Daniel, omul preaiubit de Domnul, ca mort in fata acestuia, caruia capetenia Persiei i s-a impotrivit douazeci si una de zile? Cum asa? Desigur ca el nu i-a aparut in glorie capeteniei! Nu; ori acesta a fost prezent cu el invizibil, ori i-a aparut ca om.

    Domnul nostru, de la invierea Sa, este o fiinta spirituala; prin urmare, aceleasi puteri pe care le gasim ilustrate prin ingeri (fiinte spirituale) trebuie sa le aiba si El. Si acesta este cazul, dupa cum vom vedea mai pe larg intr-un capitol urmator.

    Iar aceasta remarcabila si speciala trasatura din planul lui Iehova este pentru scopul remarcabil si special de a-i pregati pe acestia ca agenti ai lui Dumnezeu pentru marea lucrare viitoare de restabilire a tuturor lucrurilor.

    Sa examinam acum termenii

Stare muritoare Si nemuritoare.

     Vom gasi adevarata lor semnificatie in armonie exacta cu ceea ce am invatat din compararea declaratiilor Bibliei referitoare la fiintele umane si spirituale, si la fagaduintele pamantesti si ceresti. Acestor cuvinte li se dau de obicei sensuri foarte nesigure, iar ideile gresite despre sensurile lor produc vederi eronate despre subiectele de care sunt legate ele, atat in general, cat si in utilizarea Scripturala.

    Stare "muritoare" inseamna starea sau conditia de a fi supus mortii; nu conditia de moarte, ci conditia in care moartea este o posibilitate.

    "Nemurire" inseamna starea sau conditia de a nu fi supus mortii; nu numai conditia de eliberare de moarte, ci conditia in care moartea este o imposibilitate.

     Ideea comuna, dar eronata, despre starea muritoare este ca aceasta e o stare sau conditie in care moartea este inevitabila, in timp ce ideea comuna despre semnificatia nemuririi este mai aproape de cea corecta.

Multi confunda mortalitatea cu imortalitatea.

    Ei rationeaza ca daca ar fi fost nemuritor, Dumnezeu n-ar fi spus "in ziua in care vei manca vei muri negresit"; fiindca este imposibil ca o fiinta nemuritoare sa moara. Aceasta este o concluzie logica. Pe de alta parte, spun ei, daca el ar fi fost muritor, in ce ar fi putut consta amenintarea sau pedeapsa declaratiei "vei muri negresit"; deoarece, fiind muritor (conform definitiei lor eronate), el oricum n-ar fi putut evita moartea?

    Viata lui a fost sustinuta de "toti pomii din gradina", in afara de pomul cel oprit; si cat timp a continuat in ascultare si in armonie cu Creatorul sau, viata i-a fost sigura-elementele sustinatoare nu i-au fost refuzate. Astfel vazut, Adam a avut viata; si moartea a fost cu totul evitabila, desi el a fost in asa conditie incat moartea a fost posibila-el a fost muritor.

    Lui i s-a fagaduit continuarea binecuvantarilor de care se bucura atunci atata vreme cat era ascultator, si a fost amenintat cu pierderea tuturor-cu moartea-daca era neascultator. Ideea falsa despre sensul cuvantului muritor ii face in general pe oameni sa traga concluzia ca toate fiintele care nu mor sunt nemuritoare.

    De aceea ei includ in aceasta clasa pe Tatal nostru ceresc, pe Domnul nostru Isus, pe ingeri si toata omenirea. Aceasta este totusi o eroare: marea masa a omenirii salvata din cadere, precum si ingerii din ceruri, vor fi intotdeauna muritori; desi intr-o conditie de perfectiune si fericire, ei vor fi intotdeauna de acea natura muritoare care ar putea suferi moartea, plata pacatului, daca ar comite pacat.

    Siguranta existentei lor va fi conditionata, cum a fost a lui Adam, de ascultarea de atotinteleptul Dumnezeu, a carui dreptate, iubire si intelepciune, si a carui putere de a face ca toate sa lucreze impreuna pentru binele celor care-L iubesc si-L servesc, vor fi fost pe deplin demonstrate prin felul in care a procedat cu pacatul in timpul prezent.

Satan va fi distrus,
care dovedeste ca ingerii sunt muritori.

     Avem marturii nu numai ca nemurirea apartine doar naturii divine, dar si dovada ca ingerii sunt muritori, in faptul ca Satan, care odata a fost o capetenie intre ei, va fi nimicit (Evrei 2:14). Faptul ca el poate fi nimicit dovedeste ca ingerii ca si clasa sunt muritori.

    Ei, fiind aprobati de legea lui Dumnezeu, vor fi vesnic aprovizionati cu acele elemente care sunt necesare ca sa-i mentina in perfectiune, si nu vor muri niciodata.

"Sufletul care pacatuieste,
va muri."

    Dar Cuvantul lui Dumnezeu ne asigura ca El a facut pregatiri impotriva unei astfel de perpetuari a pacatului si pacatosilor; ca omul este muritor, si ca pedeapsa deplina a pacatului voit impotriva luminii si cunostintei depline nu va fi o viata in chin, ci o a doua moarte. "Sufletul care pacatuieste, acela va muri."

"Cine esti tu, omule,
ca sa raspunzi
Impotriva lui Dumnezeu?"
Romani 9:20

    Ideea gresita a unora este ca dreptatea cere ca Dumnezeu sa nu faca nici o diferenta in acordarea favorurilor printre creaturile Sale; ca, daca El ridica pe una la o pozitie inalta, dupa dreptate El trebuie sa faca la fel pentru toate, daca nu se poate arata ca unele si-au pierdut drepturile, caz in care acestea pe drept ar putea fi destinate pentru o pozitie mai joasa.

    Si ca sa ducem principiul si mai departe, daca unii oameni vor fi mult inaltati si facuti partasi la natura divina, in cele din urma toti oamenii trebuie sa fie inaltati la aceeasi pozitie. Si de ce sa nu se duca principiul la limita lui extrema, si sa se aplice aceeasi lege a progresiei la creatia animala si la insecte, si sa se spuna ca, deoarece toate sunt creatii ale lui Dumnezeu, toate trebuie in cele din urma sa ajunga pe cel mai inalt plan de existenta-natura divina? Aceasta este o absurditate evidenta, dar din acest principiu presupus este o deductie tot atat de rationala ca si oricare alta.    

    Toata natura, atat insufletita cat si neinsufletita, arata gloria si diversitatea puterii si intelepciunii divine. Si dupa cum "cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui" in minunata varietate si frumusete, cu mult mai mult creatia Lui inteligenta va arata in varietate gloria superioara a puterii Lui. Astfel tragem noi concluzia-din invatatura expresa a Cuvantului lui Dumnezeu, din ratiune si din analogiile naturii.

    Prin urmare, se cade tuturor creaturilor Sale inteligente sa primeasca pline de recunostinta orice le acorda Dumnezeu. Orice alt spirit merita pe drept condamnare, si, daca cineva se complace in el, va sfarsi in injosire si nimicire. Un om n-are nici un drept sa aspire a fi inger, nefiind niciodata invitat la acea pozitie; un inger n-are nici un drept sa aspire la natura divina, nefiindu-i niciodata oferita.

    Aspiratia mandriei lui Satan a fost cea care i-a adus injosirea, si va sfarsi cu nimicirea lui.  Isa 14:14

"Oricine se inalta va fi smerit si oricine se smereste va fi inaltat" (Luca 14:11), dar nu in mod necesar la cea mai inalta pozitie.

Avraam

    O alegere din partea lui Dumnezeu este expresia selectarii pentru un anumit scop, functie sau stare. Dumnezeu a ales sau a hotarat ca unele dintre creaturile Sale sa fie ingeri, unele sa fie oameni, unele sa fie animale, pasari, insecte etc., iar unele sa fie de propria Sa natura, divina. Si chiar daca Dumnezeu selecteaza dupa anumite conditii pe toti care vor fi admisi la natura divina, totusi nu se poate spune ca acestia o merita mai mult decat altii; caci orice creatura, pe oricare plan, numai prin favoare are existenta.

Nu are putere olarul asupra cleiului?

Atunci, deoarece tot ce avem este prin favoare divina, "Cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva lucrul facut va zice celui care l-a format: Pentru ce m-ai facut asa? Nu are olarul stapanire pe lutul sau... sa faca un vas pentru cinste si un altul pentru necinste" -sau pentru mai putina cinste? (Romani 9:20, 21).

    Toate au fost create prin aceeasi putere divina-unele sa aiba natura mai inalta si cinste mai mare, iar altele sa aiba natura mai joasa si cinste mai mica.

    "Asa vorbeste Domnul, Sfantul lui Israel si Facatorul sau (al omului): Vrea cineva sa Ma intrebe asupra viitorului, sa-Mi porunceasca pentru copiii Mei si pentru lucrarea mainilor Mele? Eu am facut pamantul, si am facut pe om pe el; Eu cu mainile Mele am intins cerurile, si am asezat toata ostirea lor.#"" Asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: Eu sunt Domnul, si nu este altul."  Isa 45:11,12,18 .

    Cu cat se cuvine mai mult sa venim cu umilinta la Cuvantul lui Dumnezeu si sa "intrebam" despre lucrurile viitoare, decat sa "poruncim" sau sa sustinem ca El trebuie sa realizeze ideile noastre? Doamne, fereste pe servii Tai de pacatele mandriei, ca sa nu puna stapanire peste noi. Nici unul din copiii lui Dumnezeu, credem noi, nu va dicta Domnului cu buna stiinta; totusi, cat de usor, si aproape fara sa-si dea seama, multi cad in aceasta eroare.

    David spune ca omul a fost facut numai cu putin mai prejos decat ingerii si a fost incoronat cu slava, cinste, stapanire etc.  Ps. 8:4-8 Si Petru, Domnul nostru, si toti profetii de la inceputul lumii, declara ca rasa umana va fi restabilita la acea perfectiune glorioasa, si iarasi va avea stapanire asupra pamantului cum a avut Adam, reprezentantul ei. 
Fapte 3:19-21.