|
|
Explicarea schitei reprezentand Planul Varstelor --Varstele |
A
- Lumea Veche B
- Lumea Rea Prezenta C
- A Treia Dispensatie |
La sfarsitul acestui volum este atasata o {schita reprezentand planul lui Dumnezeu}
pentru mantuirea lumii. Cu aceasta schita am cautat, prin intermediul ochilor, sa ajutam
mintea sa inteleaga ceva din caracterul progresiv al planului lui Dumnezeu, si din pasii
progresivi care trebuie facuti de catre toti cei care ajung vreodata la
"schimbarea" completa de la natura umana la cea divina. Intai avem o schita a celor trei mari dispensatii: A, B, C; prima dintre acestea, A, tinand de la crearea omului pana la potop; a doua, B, de la potop la inceputul domniei Milenare a lui Cristos, la a doua Lui venire; si a treia sau "Dispensatia plinatatii timpurilor", C, tinand de la inceputul domniei lui Cristos si continuand in "varstele viitoare" (Efeseni 1:10; 2:7).
La aceste trei dispensatii mari se face referire frecvent in Scripturi: A este numita "lumea de atunci"; B este numita de catre Domnul nostru Isus "aceasta lume", de catre Pavel "lumea rea prezenta", de catre Petru "lumea care este acum". C este numita "lumea viitoare in care va locui dreptatea", in contrast cu lumea rea prezenta. Acum raul stapaneste si cei drepti sufera, pe cand in lumea viitoare aceasta ordine va fi inversata: dreptatea va stapani si raufacatorii vor suferi, si in cele din urma tot raul va fi nimicit. In fiecare din aceste trei mari dispensatii, epoci sau "lumi", planul lui Dumnezeu cu privire la oameni are un contur distinct si separat; totusi, fiecare nu este decat o parte a acelui mare plan, care, atunci cand va fi complet, va arata intelepciunea divina-chiar daca aceste parti, considerate separat, nu reusesc sa arate scopul lor adanc. |
|
 "Lumea Care a Fost" s-a sfirsit la Potop.
|
Deoarece
"lumea" dintai ("cerurile si pamantul"
sau ordinea aceea de lucruri) a trecut la potop, rezulta ca trebuie sa fi fost o ordine
diferita de cea a "acestei lumi prezente", despre care Domnul
nostru a spus ca printul ei este Satan; deci, printul acestei lumi rele din prezent n-a
fost printul lumii de dinainte de potop, desi el n-a fost atunci lipsit de influenta. Cateva Scripturi arunca lumina asupra felului de a proceda al lui Dumnezeu in acel timp, si astfel dau o patrundere clara in planul Lui ca intreg. Gandul pe care acestea il sugereaza este ca "lumea" dintai, sau dispensatia dinainte de potop, a fost sub supravegherea si administrarea speciala a ingerilor, carora li s-a permis sa incerce sa faca ce puteau pentru a recupera rasa cazuta si degenerata. Fara indoiala, cu permisiunea lui Dumnezeu, ei au fost nerabdatori sa incerce, deoarece interesul lor s-a manifestat in cantarile si strigatele de veselie pentru lucrarile creatiei (Iov 38:7). Faptul ca ingerii au fost conducatorii permisi ai primei epoci, chiar daca fara succes, nu numai ca este indicat in toate referintele la acea perioada, dar se si poate in mod rational deduce din remarca apostolului care, comparand dispensatia prezenta cu cea trecuta si cu cea viitoare, spune (Evrei 2:5):
Nu; lumea aceea va fi sub controlul Domnului Isus si al comostenitorilor Lui; si, prin urmare, nu numai ca va fi o administrare mai dreapta decat aceea a "lumii rele prezente", dar si va avea mai mult succes decat prima lume sau dispensatie de sub "administrarea ingerilor", a caror incapacitate de a recupera rasa este vadita din faptul ca rautatea omului a devenit atat de mare, incat, in mania si indignarea Lui dreapta, Dumnezeu a nimicit cu un potop pe toti din rasa care traiau atunci, cu exceptia a opt persoane. Genesa 7:13. |
|
 |
In
timpul "lumii prezente", omului ii este permis sa se guverneze
singur; insa datorita caderii el este sub controlul lui Satan, "printul
acestei lumi", impotriva masinatiunilor si intrigilor caruia s-a straduit
zadarnic in eforturile lui de autoguvernare, in toata lunga perioada de la potop pana in
prezent. Aceasta domnie a omului incercata sub Satan se va sfarsi in cel mai mare timp de stramtorare pe care l-a cunoscut lumea vreodata. Astfel se va fi dovedit inutilitatea nu numai a puterii ingeresti in a salva rasa, dar si a eforturilor omenesti de a ajunge la conditii satisfacatoare.
|
|
D
-
|
A doua din aceste mari dispensatii, B, este formata din trei
varste distincte, fiecare din ele, ca un pas progresiv, conduce in sus si inainte in
planul lui Dumnezeu.
|
|
E
- Virsta Iudee
|
Varsta E
este varsta Iudaica sau perioada urmatoare mortii lui Iacov, in timpul careia toti urmasii
lui au fost tratati de Dumnezeu ca fiind in grija Sa speciala-"poporul
Sau". Acestora le-a aratat favoruri speciale si le-a declarat:
Acestia, ca natiune, au fost tipici pentru Biserica crestina, "neam sfant, popor deosebit". Fagaduintele facute lor au fost tipice pentru "fagaduintele mai bune" facute noua. Calatoria lor prin pustie spre tara fagaduita a fost tipica pentru calatoria noastra prin pustia pacatului spre Canaanul ceresc. Jertfele i-au justificat tipic, nu real; deoarece sangele taurilor si tapilor niciodata nu poate ridica pacatul (Evrei 10:4). Dar in varsta Evanghelica, F, avem "jertfe mai bune", care fac ispasire pentru pacatele intregii lumi. Avem "preotimea regala", compusa din toti cei care se ofera pe sine lui Dumnezeu ca "jertfe vii", sfinte si placute, prin Isus Cristos, care este Capetenia sau "marele Preot al marturisirii noastre" (Evrei 3:1). In varsta Evanghelica gasim realitatile pentru care varsta Iudaica, serviciile si ritualurile ei au fost umbre. Evrei 10:1. |
|
F
- Virsta Evanchelica |
Varsta Evanghelica, F,
este perioada in care corpul lui Cristos este chemat din lume, si prin credinta li se
arata coroana vietii si fagaduintele nespus de mari si scumpe prin care (prin ascultare de
chemare si de cerintele ei) pot deveni partasi ai naturii divine (2 Petru 1:4). Raului ii este totusi permis sa domneasca sau sa stapaneasca peste lume, pentru ca in contact cu el acestia sa poata fi incercati spre a se vedea daca sunt gata sa renunte la natura umana cu privilegiile si binecuvantarile ei, fiind facuti asemenea mortii lui Isus, o jertfa vie, ca sa poata fi socotiti vrednici de a fi in asemanarea Lui la inviere. # Ps 17:15. |
|
G
-
|
A treia mare dispensatie, C, va fi formata din
mai multe varste-"varstele viitoare". Prima dintre acestea, varsta Milenara, G, este singura despre care avem vreo informatie definita. Este mia de ani in care Cristos va domni si prin care va binecuvanta toate familiile pamantului, implinind "restabilirea tuturor lucrurilor despre care s-a vorbit prin gura tuturor sfintilor proroci" (Fapte 3:19-21). In timpul acestei varste, pacatul si moartea se vor sterge pe vecie; pentru ca
Aceasta va fi marea perioada de reconstructie. Asociata cu Isus Cristos in aceasta domnie va fi Biserica, mireasa Lui, corpul Lui, intocmai cum a fagaduit, spunand:
|
|
H
- "Virstele Viitoare" |
"Varstele viitoare", H, urmand marii perioade de
reconstructie, vor fi varste de perfectiune, binecuvantare si fericire, despre a caror
lucrare Scripturile nu spun nimic. La aceasta distanta in timp, este destul sa se stie ca vor fi varste de glorie si binecuvantare sub favoarea divina.
|
|
Secerisul
Virstei Iudee |
Fiecare din aceste dispensatii are perioade distincte de incepere si dezvoltare a
lucrarii ei, si fiecare se sfarseste cu un seceris care-i arata roadele. Secerisul de la sfarsitul varstei Iudaice a fost o perioada de patruzeci de ani, tinand de la inceputul misiunii lui Isus, cand a fost uns de Dumnezeu cu Spirit (Fapte 10:37, 38), anul 29 d. Hr., pana la nimicirea Ierusalimului, anul 70 d. Hr. Cu acest seceris s-a sfarsit varsta Iudaica si a inceput varsta Evanghelica. A fost o suprapunere a acestor dispensatii, asa cum este reprezentata in diagrama. |
|
 |
Varsta Iudaica s-a sfarsit intr-o masura cand, la sfarsitul celor trei ani si
jumatate ai misiunii Sale, Domnul a respins aceasta natiune, zicand: "Vi se
lasa casa pustie" (Matei 23:38). Totusi, li s-a mai aratat favoare trei ani si jumatate dupa aceea, prin limitarea la ei a chemarii Evanghelice, in armonie cu declaratia profetului {# Da 9:24-27} referitoare la saptezeci de saptamani (de ani) de favoare fata de ei, cand, in mijlocul ultimei saptamani, Mesia trebuia sa fie nimicit (sa moara), dar nu pentru Sine. "Cristos a murit (nu pentru Sine, ci) pentru pacatele noastre"; si astfel a facut ca jertfa si prinosul sa inceteze in mijlocul saptamanii, cu trei ani si jumatate inainte de expirarea celor saptezeci de saptamani ale legamantului de favoare evreiasca. Cand s-a facut adevarata jertfa, desigur ca cele tipice nu mai puteau fi recunoscute de Iehova. |
|
 Evanghelia la Neamuri |
Intr-un sens mai larg deci, varsta Iudaica s-a incheiat cu sfarsitul saptamanii a
saptezecea, sau la trei ani si jumatate dupa cruce-dupa care Evanghelia a fost
propovaduita si la neamuri, incepand cu Corneliu (Fapte 10:45). Aceasta a incheiat varsta
lor in ceea ce priveste favoarea lui Dumnezeu si recunoasterea bisericii evreiesti;
existenta lor nationala s-a sfarsit in marele timp de stramtorare care a urmat. In acea perioada a secerisului Iudaic si-a avut inceputul varsta Evanghelica. Scopul acestei varste este chemarea, dezvoltarea si incercarea "Cristosului lui Dumnezeu" -Cap si corp. Aceasta este dispensatia Spiritului; deci este potrivit sa se spuna ca varsta Evanghelica a inceput cu ungerea lui Isus "cu Spiritul Sfant si cu putere" (Fapte 10:38; Luca 3:22; 4:1, 18) la botezul Sau. In privinta bisericii, corpul Sau, ea a inceput cu trei ani si jumatate mai tarziu. |
|
Secerisul
Virstei Evanghelice "Secerisul este sfirsitul
veacului." |
Perioada de incheiere a varstei Evanghelice constituie de asemenea un "seceris",
timp in care exista iarasi o suprapunere a doua varste-varsta Evanghelica sfarsindu-se si
varsta Restabilirii sau Milenara incepand. Varsta Evanghelica se incheie in etape, asa cum a fost si cu modelul sau cu "umbra" ei, varsta Iudaica. Dupa cum acolo primii sapte ani de seceris au fost dedicati intr-un sens special unei lucrari in si pentru Israel dupa trup, si au fost ani de favoare, tot asa gasim aici sapte ani similari, care se indica a avea aceeasi semnificatie pentru Biserica Evanghelica, urmati de o perioada de stramtorare ("foc") peste lume, ca pedeapsa pentru rautate si ca pregatire pentru domnia dreptatii-despre care se va mai vorbi. |
|
N
- Planul Perfectiunii Umane – Actual sau Recunoscut P
- Planul Perfectiunii Tipice R
- Planul de Pacat si Depravare |
Cararea Spre Glorie K, L, M, N, P, R, fiecare reprezinta un plan diferit. N este planul naturii umane perfecte. Adam a fost pe acest plan inainte de a pacatui; dar din momentul neascultarii a cazut pe planul degradarii sau pacatului, R, pe care sunt nascuti toti urmasii lui. Acesta corespunde "Caii late" care duce la nimicire. P reprezinta planul indreptatirii tipice, socotita ca efectuata prin sacrificiile Legii. N-a fost o perfectiune reala, fiindca "legea n-a facut nimic desavarsit". Evrei 7:19. N reprezinta nu numai planul perfectiunii umane, asa cum a fost ocupat odata de omul perfect, Adam, ci si starea tuturor persoanelor indreptatite. "Cristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi", si, in consecinta, toti care cred in Cristos-toti care accepta lucrarea Lui perfecta si terminata, de indreptatitor al lor-prin credinta sunt socotiti de Dumnezeu ca indreptatiti, ca si cand ar fi oameni perfecti, ca si cand niciodata n-ar fi fost pacatosi. In ochii lui Dumnezeu deci, toti cei care accepta pe Cristos ca Rascumparatorul lor sunt socotiti pe planul perfectiunii umane, N. Acesta este singurul punct de vedere din care omul se poate apropia de Dumnezeu, sau poate avea comuniune cu El. Pe toti de pe acest plan Dumnezeu ii numeste fii-fii umani. In acest fel a fost Adam fiu (Luca 3:38) si a avut comuniune cu Dumnezeu inainte de a deveni neascultator. Toti cei care accepta lucrarea de rascumparare terminata a Domnului nostru Isus sunt numarati sau socotiti ca restabiliti la puritatea originara; si, in consecinta, au partasie sau comuniune cu Dumnezeu. In timpul Varstei Evanghelice Dumnezeu a facut fiintelor umane indreptatite o oferta speciala, spunandu-le ca pe anumite conditii pot face o schimbare de natura, ca pot inceta de a mai fi fiinte umane pamantesti, si pot deveni ceresti, spirituale, asemenea lui Cristos, Rascumparatorul lor. |
|
"...sa va
dati pe voi însiva lui Dumnezeu, ca jertfa vie, sfânta si placuta Lui." |
Unele
persoane credincioase-indreptatite-sunt multumite cu pacea si bucuria pe care o au prin
faptul ca cred in iertarea pacatelor lor, si nu dau atentie vocii care-i cheama sa se
ridice mai sus. Altii, miscati de iubirea lui Dumnezeu asa cum este aratata prin rascumpararea lor din pacat, si simtind ca nu sunt ai lor, fiind cumparati cu un pret, spun: "Doamne, ce-ai vrea sa fac?" Acestia au raspunsul Domnului prin Pavel, care spune:
Ce vrea sa spuna apostolul printr-un astfel de indemn, de a ne aduce pe noi ca jertfe vii? Vrea sa spuna sa consacram pentru serviciul lui Dumnezeu orice putere si orice talent posedam, ca mai departe sa nu traim pentru noi insine, nici pentru prieteni, nici pentru familie, nici pentru lume, nici pentru nimic altceva, decat pentru Cel care ne-a cumparat cu propriul Sau sange pretios, si in serviciu supus Lui. |
|
|
Dar, deoarece Dumnezeu n-a vrut sa accepte jertfe tipice cu defect sau imperfecte,
si deoarece noi cu totii am devenit pacatosi prin Adam, putem noi fi jertfe acceptabile?
Pavel arata ca suntem jertfe acceptabile numai fiindca suntem sfinti. Noi nu suntem sfinti ca Isus, care n-a cunoscut deloc pacatul, fiindca suntem din rasa condamnata; nici n-am reusit cu totul sa ajungem la perfectiunea conduitei, deoarece nu socotim ca am ajuns la perfectiunea la care suntem chemati; ci avem aceasta comoara in vase de lut (fragile si crapate), pentru ca sa se poata vedea ca gloria perfectiunii noastre finale este prin favoarea lui Dumnezeu, si nu prin propria noastra capacitate. Dar sfintenia si acceptabilitatea noastra ca jertfe pentru Dumnezeu vin din faptul ca Dumnezeu ne-a indreptatit in mod gratuit de orice pacat, prin credinta noastra in jertfa lui Cristos pentru noi. |
|
K
- Planul Gloriei L
- Planul Fiintelor Spirituale Perfecte M
- Planul Conceperii de Spirit
|
Toti cei care apreciaza si se
supun acestei chemari se bucura sa fie socotiti vrednici de a suferi ocara pentru numele
lui Cristos, si privesc nu la lucrurile care se vad, ci la lucrurile care nu se vad-la "coroana
vietii" -"premiul inaltei noastre chemari in Cristos Isus"
si la "gloria care va fi descoperita in noi." Din momentul consacrarii fata de Dumnezeu, acestia nu mai sunt socotiti ca oameni, ci ca fiind conceputi de Dumnezeu prin cuvantul adevarului-nu mai sunt copii umani, ci de atunci incolo copii spirituali. Ei sunt acum cu un pas mai aproape de premiu decat cand au crezut intai. Dar fiinta lor spirituala este inca imperfecta: ei sunt numai conceputi, nu sunt inca nascuti din Spirit. Ei sunt copii spirituali in embrion, pe planul M-planul conceperii de spirit. Pentru ca sunt conceputi de Spirit, ei nu mai sunt socotiti umani, ci spirituali; deoarece ei au renuntat la natura lor umana, care odata a fost a lor, care a fost indreptatita, au socotit-o moarta-o jertfa vie, sfanta, placuta si acceptata de Dumnezeu. Ei sunt acum creatii noi in Cristos Isus: cele vechi (sperantele, vointa si ambitiile umane) au trecut, si toate au devenit noi; pentru ca "voi nu sunteti in firea pacatoasa, ci in Duhul, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi" (2 Corinteni 5:17; Romani 8:9). Daca ati fost conceputi de Spirit, "voi (ca fiinte umane) sunteti morti si viata voastra este ascunsa cu Cristos in Dumnezeu". Planul L reprezinta starea fiintei spirituale perfecte; dar inainte de a se putea ajunge pe planul L, trebuie sa se realizeze conditiile legamantului nostru. Un lucru este sa facem legamant cu Dumnezeu ca vom fi morti pentru toate lucrurile umane, si un lucru suplimentar este sa implinim acest legamant pe tot parcursul caii noastre pamantesti-tinandu-ne "corpul aspru" (mort), tinandu-ne vointa ascunsa si facand numai voia Domnului. Intrarea pe planul L se numeste nastere sau intrare deplina in viata ca fiinta spirituala. Intreaga Biserica va intra pe acest plan cand va fi adunata (aleasa) din lume in "secerisul" sau sfarsitul varstei Evanghelice. "Intai vor invia mortii in Cristos". Apoi noi, care suntem vii si am ramas, vom fi schimbati intr-un moment-facuti fiinte spirituale perfecte cu corpuri asemenea corpului glorios al lui Cristos (deoarece "acest muritor trebuie sa se imbrace in nemurire"). Atunci, fiind venit ceea ce este perfect, ceea ce este in parte (starea conceputa cu diferitele piedici ale carnii la care suntem acum supusi) se va sfarsi. Dar dincolo de perfectiunea fiintei spirituale mai exista un pas de facut, si anume, spre "gloria care va urma" -planul K. Nu ne referim aici la o glorie de persoana, ci la o glorie de putere sau functie. Atingerea planului L aduce glorie personala deplina, adica de fiinta glorioasa asemenea lui Cristos. Dar dupa ce suntem astfel desavarsiti, si facuti in intregime asemenea Domnului si Capului nostru, vom fi asociati cu El in "gloria" puterii si functiei-pentru a sta cu El pe tronul Lui, intocmai cum El, dupa ce a fost desavarsit in inviere, a fost inaltat la dreapta Maririi in locurile preainalte. Asa vom intra in gloria vesnica, planul K. |
|
a
- Adam b
- Adam Cazut c
- Vrednicii din Vechime d
- Omenirea de la Potop la Virsta Mesianica e
- Israelul Carnal Indreptatit in mod Tipic ca Natiune f
- Timpul de Strimtorare in Virsta Iudee g
- Isus, la Virsta de 30 de ani, un Om Perfect
|
Sa studiem acum cu grija schita si sa remarcam pe ea ilustratiile diferitelor
trasaturi ale planului lui Dumnezeu. In aceste ilustratii folosim figura piramidei pentru
a reprezenta perfectiunea, datorita caracterului ei potrivit si datorita evidentei
referiri la ea in Scripturi. Adam a fost o fiinta perfecta, piramida a. Remarcati pozitia ei-pe planul N, care reprezinta perfectiunea umana. Pe planul R, planul pacatului si imperfectiunii sau planul degradarii, piramida fara varf, b, o figura imperfecta, reprezinta pe Adam cazut si pe urmasii lui degradati-pacatosi si condamnati. Avraam si altii din ziua aceea, indreptatiti la prietenie cu Dumnezeu datorita credintei, sunt reprezentati printr-o piramida (c) pe planul N. Avraam a fost un membru al familiei umane degradate si prin natura a apartinut impreuna cu restul oamenilor pe planul R; dar Pavel ne spune ca Avraam a fost indreptatit prin credinta, adica a fost socotit de Dumnezeu ca om fara pacat si perfect, datorita credintei lui. Aceasta l-a ridicat in aprecierea lui Dumnezeu pe planul N, deasupra oamenilor degradati, pacatosi; si, desi in realitate era tot imperfect, el a fost primit in favoarea pe care Adam o pierduse, adica la comuniune cu Dumnezeu, ca "prieten" (Iacov 2:23). Toti cei de pe planul perfectiunii N (fara pacat) sunt prietenii lui Dumnezeu, si El este prietenul lor; dar pacatosii (pe planul R) sunt in dusmanie cu Dumnezeu-"vrajmasi prin fapte rele". Omenirea dupa potop, reprezentata prin piramida d, a fost tot pe planul R-tot in dusmanie, unde ramane pana cand se alege Biserica Evanghelica si incepe varsta Milenara. "Israel dupa trup", in timpul varstei Iudaice, cand jertfele tipice ale taurilor si tapilor ii curatau (nu real, ci tipic, "fiindca Legea n-a facut nimic desavarsit" -Evrei 7:19), erau indreptatiti tipic, deci ei sunt (e) pe planul P, planul indreptatirii tipice, care a tinut de la darea Legii pe muntele Sinai, pana cand Isus a pus capat Legii pironind-o pe cruce. Acolo s-a sfarsit indreptatirea tipica prin instituirea "jertfelor mai bune" decat tipurile evreiesti, prin instituirea acelora care in realitate
Focul incercarii si stramtorarii prin care a trecut Israel dupa trup, cand Isus a fost prezent, cernand si scotand din biserica lor nominala graul, pe "Israelitii adevarati", si in special cand, dupa separarea graului, a
este ilustrat prin figura f. A fost un timp de stramtorare pe care n-au avut putere sa-l evite. Vezi Luca 3:17, 21, 22; 1 Tesaloniceni 2:16. Isus, la varsta de treizeci de ani, a fost om perfect, matur (g), lasand gloria conditiei spirituale si devenind om, pentru ca (prin harul lui Dumnezeu) sa guste moartea pentru fiecare om. Dreptatea legii lui Dumnezeu este absoluta: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte si viata pentru viata. Pentru omenire era necesar sa moara un om desavarsit, deoarece in nici un alt mod nu putea fi satisfacuta pretentia dreptatii. Moartea unui inger nu putea plati pedeapsa mai mult decat putea s-o plateasca moartea "taurilor si tapilor, care niciodata nu pot sa ridice pacatul." De aceea, Cel care este numit "Inceputul zidirii lui Dumnezeu" a devenit om, S-a "facut trup", pentru a putea da acel pret de rascumparare (pret corespunzator) care sa rascumpere omenirea. El trebuia sa fie om perfect pentru a plati pretul, altfel nu putea face mai mult decat oricare alt membru al rasei cazute. El a fost "sfant, nevinovat, nepatat si despartit de pacatosi". El a luat aceeasi forma sau asemanare cu a pacatosilor-"asemanarea firii pacatoase" -asemanarea umana. Dar El a luat acea asemanare in perfectiunea ei: El n-a participat la pacatul ei si nici nu i-a impartasit imperfectiunea, afara doar de faptul ca in timpul misiunii Sale a impartasit voluntar necazurile si durerile unora, luandu-le durerile si neputintele prin impartirea vitalitatii, sanatatii si puterii Sale. Este scris ca
|
|
 |
"El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a
luat", {# Isa 53:4} si "Din El iesea o putere (viata,
vitalitate, vigoare) care-i vindeca pe toti". Marcu 5:30; Luca 6:19; Matei
8:16, 17. Gasindu-se la infatisare ca om (perfect), El S-a umilit si a devenit ascultator pana la moarte. El S-a prezentat inaintea lui Dumnezeu, spunand: "Iata-Ma, (in sulul cartii este scris despre Mine) vin sa fac voia Ta, o, Dumnezeule" -si Si-a simbolizat aceasta consacrare prin botezul in apa. Cand S-a prezentat astfel pe Sine, cand Si-a consacrat fiinta, jertfa Lui a fost sfanta (pura) si placuta lui Dumnezeu, care I-a aratat acceptarea umplandu-L cu Spiritul si puterea Sa-cand Spiritul sfant a venit peste El, in acest fel ungandu-L. |
|
h
- Isus, Conceput de Spirit la Iordan i
- Isus, Inviat ca Fiinta Divina |
Aceasta umplere cu Spirit a fost conceperea la o natura noua-natura divina-care
trebuia sa fie deplin dezvoltata sau nascuta atunci cand Si-a implinit
oferirea-sacrificarea naturii umane. Aceasta concepere a fost cu un pas mai sus de starile umane, si este aratata prin piramida h, pe planul M, planul conceperii de spirit. Pe acest plan Si-a petrecut Isus trei ani si jumatate din viata, pana cand Si-a sfarsit existenta umana pe cruce. Apoi, dupa ce a fost mort trei zile, a fost inviat la viata-la perfectiunea fiintei spirituale (i, planul L), nascut din Spirit-"intaiul nascut dintre morti". "Ceea ce se naste din Spirit este spirit". Prin urmare, la invierea si dupa invierea Sa, Isus a fost spirit-o fiinta spirituala; si in nici un sens n-a mai fost o fiinta umana. Este adevarat, dupa invierea Sa a avut puterea sa apara, si a aparut, ca om, pentru a-Si putea invata ucenicii si a le dovedi faptul ca nu mai era mort; dar El nu era om si nu era controlat de conditiile umane, ci putea merge si veni ca vantul (chiar cand usile erau inchise), si nimeni nu putea spune de unde venea si incotro mergea.
|
|
k
- Isus, l
- Isus, "ApocalipsCelui
victorios îi voi da un loc împreuna cu Mine pe tronul Meu, la fel cum Eu
am fost victorios si am stat împreuna cu Tatal Meu pe tronul Lui." |
Din momentul consacrarii Sale spre jertfa, la botezul Sau, umanul a fost socotit
mort-si atunci s-a socotit inceputa noua natura, care a fost completata la inviere, cand a
ajuns pe planul spiritual perfect, L-fiind inviat corp spiritual. La patruzeci de zile de la inviere, Isus S-a inaltat la marirea din locurile preainalte-planul gloriei divine, K (piramida k). In timpul varstei Evanghelice El a fost in glorie (l), "a sezut cu Tatal pe tronul Lui", Cap peste Biserica Sa de pe pamant-conducatorul si indrumatorul ei. In toata aceasta varsta Evanghelica, Biserica a fost in proces de dezvoltare, disciplinare si incercare, cu scopul ca la sfarsitul sau in secerisul varstei sa poata deveni Mireasa Lui si impreuna mostenitoare. Deci ea participa la suferintele Lui, ca sa poata fi si glorificata impreuna cu El (planul K), cand va veni timpul potrivit. Pasii Bisericii spre glorie sunt la fel cu cei ai Conducatorului si Domnului ei, care
-cu exceptia ca Biserica porneste de pe un plan mai jos. Domnul nostru, dupa cum am vazut, a venit in lume pe planul perfectiunii umane, N, in timp ce noi toti din rasa adamica suntem pe un plan mai jos, R-planul pacatului, imperfectiunii si vrajmasiei cu Dumnezeu. Primul lucru necesar pentru noi este deci sa fim indreptatiti, si astfel sa ajungem pe planul N. Cum se realizeaza aceasta? Prin fapte bune? Nu; pacatosii nu pot face deloc fapte bune. Noi nu ne-am putut recomanda pe noi insine lui Dumnezeu, asa ca
|
|
|
Asadar, conditia pe baza
careia ajungem pe planul indreptatirii sau perfectiunii umane este ca Cristos a murit
pentru pacatele noastre, ne-a rascumparat si ne-a ridicat "prin credinta in
sangele Lui" pe planul perfect de pe care am cazut prin Adam". Suntem indreptatiti (ridicati pe planul N) prin credinta. Si "fiind indreptatiti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu" (Romani 5:1) si nu mai suntem socotiti de Dumnezeu ca vrajmasi, ci ca fii umani indreptatiti, pe acelasi plan cu Adam si cu Domnul nostru Isus, cu deosebirea ca ei au fost in realitate perfecti, in timp ce noi suntem numai socotiti de Dumnezeu astfel. Aceasta indreptatire socotita o realizam prin credinta in Cuvantul lui Dumnezeu care spune: Voi sunteti "cumparati", "rascumparati", "indreptatiti fara plata de toate lucrurile". Noi stam in fata lui Dumnezeu fara vina, fara pata si sfinti, in hainele dreptatii lui Cristos acordate noua prin credinta. Ca sa poata purta pentru noi pedeapsa noastra, El a consimtit sa I Se impute Lui pacatele noastre; si a murit pentru noi, ca si cand El ar fi fost pacatosul. Prin urmare, dreptatea Lui este acordata tuturor celor care accepta rascumpararea Lui, si aduce cu ea toate drepturile si binecuvantarile posedate la inceput, inainte de a intra pacatul. Ea ne restabileste la viata si la legatura cu Dumnezeu. Prin exercitarea credintei putem avea imediat aceasta legatura, iar viata si o mai deplina legatura si bucurie sunt asigurate-la "timpul cuvenit" al lui Dumnezeu. |
|
|
Dar sa nu se uite ca desi indreptatirea este un lucru binecuvantat, ea nu ne
schimba natura:* noi suntem tot fiinte umane. Suntem salvati din starea nefericita de
pacat si instrainare de Dumnezeu, si in loc sa fim oameni pacatosi, suntem fii umani; si
acum, pentru ca suntem fii, Dumnezeu vorbeste cu noi ca atare. In timpul varstei Evanghelice El a chemat "turma mica" de "impreuna mostenitori", zicand: "Fiule, da-Mi inima ta" -adica, preda-te pe tine, toate puterile tale pamantesti, vointa, talentele tale, tot ce-i al tau preda-Mi Mie, intocmai cum Isus ti-a lasat exemplu; si Eu te voi face fiu pe un plan mai inalt decat cel uman. Te voi face fiu spiritual, cu un corp spiritual asemenea lui Isus cel inviat-"reprezentarea exacta a Fiintei Tatalui". Daca vei renunta la toate sperantele, ambitiile, scopurile pamantesti etc., daca iti vei consacra in intregime natura umana si o vei folosi cu totul in serviciul Meu, iti voi da o natura mai inalta decat a restului rasei tale; te voi face "partas al naturii divine" -"mostenitor al lui Dumnezeu si mostenitor impreuna cu Isus Cristos, daca suferi cu adevarat impreuna cu El, ca sa fii si slavit impreuna cu El". |
|
|
||
|
Cei care apreciaza corect valoarea acestui premiu pus in fata lor in Evanghelie,
pun la o parte cu bucurie orice greutate si alearga cu rabdare alergarea stabilita, ca s-o
poata castiga. Nu ni s-au cerut fapte pentru a ne asigura indreptatirea: toata lucrarea
care se putea face in acest scop a facut-o Domnul nostru Isus; si cand noi am acceptat
prin credinta lucrarea Lui terminata, am fost indreptatiti, ridicati pe planul N. Dar acum, daca noi vrem sa mergem mai departe, nu putem merge fara fapte. Este adevarat, noi nu trebuie sa ne pierdem credinta, altfel ne vom pierde indreptatirea; ci, fiind indreptatiti, si continuand in credinta, suntem in stare (prin harul dat noua prin conceperea noastra de Spirit) sa facem fapte, sa producem roada acceptabila pentru Dumnezeu. Si Dumnezeu cere aceasta; deoarece acesta este sacrificiul pentru care am incheiat legamant ca-l vom face. Dumnezeu cere ca noi sa ne aratam aprecierea pentru marele premiu, dand pentru el tot ce avem si suntem; nu oamenilor, ci lui Dumnezeu-un sacrificiu sfant si, prin Cristos, placut Lui-serviciul nostru intelept. |
||
The Widow's Mite - pictures the Christian giving his/her all in consecration.
|
Cand prezentam toate aceste lucruri spunem: Doamne, cum ai vrea sa-Ti dau aceasta,
jertfa mea, timpul meu, talentul meu, influenta mea etc? Apoi, examinand Cuvantul lui
Dumnezeu pentru raspuns, auzim vocea Lui instruindu-ne sa-I predam tot ce-i al nostru, asa
cum a facut Domnul nostru Isus, facand bine tuturor oamenilor dupa cum avem posibilitatea,
si in special casei credintei-servindu-i cu hrana spirituala sau naturala, imbracandu-i cu
dreptatea lui Cristos sau cu vesminte pamantesti, dupa cum avem capacitatea sau dupa cum
ei au nevoie. Dupa ce am consacrat tot, suntem conceputi de Spirit, am ajuns pe planul M; si acum, prin puterea data noua, daca o folosim, vom fi in stare sa ne indeplinim legamantul si sa iesim invingatori, si mai mult decat invingatori, prin (puterea sau Spiritul Lui) Cel care ne-a iubit si ne-a cumparat cu propriul Sau sange pretios. Dar, astfel mergand pe urmele lui Isus,
Coroana va fi castigata cand noi, asemenea credinciosului nostru frate Pavel, vom fi luptat lupta buna si ne vom fi sfarsit calea, dar nu mai devreme. Pana atunci, flacara si tamaia sacrificiului stradaniei si serviciului trebuie sa se inalte zilnic-un sacrificiu cu mireasma dulce pentru Dumnezeu, acceptabil prin Isus Cristos, Domnul nostru. |
|
| Cei din aceasta clasa invingatoare care "dorm" vor fi inviati ca fiinte spirituale, pe planul L, iar cei din aceeasi clasa care sunt vii si raman pana la venirea Domnului vor fi "schimbati" pe acelasi plan de fiinta spirituala, si nu vor "dormi" nici o clipa, desi "schimbarea" va necesita dizolvarea vasului pamantesc. Nemaifiind fiinte pamantesti, slabe, muritoare, supuse putrezirii, acestia vor fi atunci nascuti pe deplin din Spirit-fiinte ceresti, spirituale, nesupuse putrezirii, nemuritoare. 1 Corinteni 15:44, 52. | ||
|
Nu stim cat timp va trece
dupa "schimbarea" sau desavarsirea lor ca fiinte spirituale
(planul L), pana cand, ca o companie deplina si completa, ei vor fi
glorificati (planul K) impreuna cu Domnul, uniti cu El in putere si
glorie mare. Aceasta unificare si glorificare deplina a intregului corp al lui Cristos cu Capul, intelegem ca este "casatoria Mielului" cu Mireasa Sa, cand ea va intra pe deplin in bucuriile Domnului ei. |
|
m
- Clasa Conceputa de Spirit care Devine Turma Mare
n
- Clasa Conceputa de Spirit care devine Mireasa lui Christos |
Priviti
din nou pe schita-n, m, p, q sunt patru clase distincte care unite
reprezinta Biserica Evanghelica nominala ca intreg, pretinzand a fi corpul lui Cristos.
Ambele clase, n si m, sunt pe planul conceperii de
spirit, M. Aceste doua clase au existat impreuna de-a lungul varstei Evanghelice; ambele au facut legamant cu Dumnezeu sa devina jerfe vii; ambele au fost "acceptate in Cel preaiubit" si au fost concepute de Spirit ca "noi creatii." Diferenta intre ele este aceasta: n reprezinta pe aceia care-si indeplinesc legamantul si sunt morti cu Cristos fata de vointa, scopurile si ambitiile pamantesti, in timp ce m reprezinta grupa mai mare a copiilor conceputi de spirit care au facut legamant, dar care, vai! se trag inapoi de la indeplinirea legamantului lor. Clasa n este compusa din invingatorii care vor fi Mireasa lui Cristos, care vor sta cu Domnul pe tronul Sau in glorie-planul K. Aceasta este "mica turma" careia Tatal ii da cu placere Imparatia (Luca 12:32). Cei din clasa m se retrag de la moartea vointei umane, dar Dumnezeu totusi ii iubeste, si de aceea ii va aduce prin adversitate si stramtorare pe planul L, planul spiritual perfect. Dar ei isi vor fi pierdut dreptul la planul K, tronul gloriei, deoarece n-au fost invingatori. Daca pretuim iubirea Tatalui, daca dorim aprobarea Domnului nostru, daca aspiram sa fim membri ai corpului Sau, Mireasa Sa, si sa stam pe tronul Sau, trebuie sa ne indeplinim credinciosi si cu placere legamantul de sacrificiu. |
|
p
- Credinciosi,
q
- Cei ce merg la Biserica, dar nu cred; Ipocriti
"Lasati-le pe amândoua sa creasca împreuna pâna la seceris, iar când va veni timpul secerisului, le voi spune seceratorilor: "Smulgeti
mai întâi buruienile si legati-le pentru a fi arse, iar grâul adunati-l
în hambarul meu."
|
Majoritatea Bisericii
nominale este reprezentata prin sectiunea p. Sa se remarce ca ei nu sunt
pe planul M, ci pe planul N. Ei sunt indreptatiti, dar
nu sfintiti. Ei nu sunt deplin consacrati lui Dumnezeu si de aceea nu sunt conceputi ca
fiinte spirituale. Totusi, ei sunt mai sus decat lumea, pentru ca accepta pe Isus ca
rascumpararea lor din pacat; dar ei n-au acceptat inalta chemare a acestei varste ca sa
devina parte din familia spirituala a lui Dumnezeu. Daca vor continua in credinta si se vor supune cu totul legilor drepte ale Imparatiei lui Cristos, in Timpurile Restabilirii vor ajunge in final la asemanarea omului pamantesc perfect, Adam. Ei vor recastiga complet tot ceea ce a fost pierdut prin el. Vor ajunge la aceeasi perfectiune umana-mintal, moral si fizic, si iarasi vor fi in chipul lui Dumnezeu, asa cum a fost Adam; fiindca pentru aceasta au fost rascumparati. Iar pozitia lor de indreptatire, planul N, ca unii care au auzit si au crezut in mantuirea prin Cristos, este o binecuvantare speciala de care ei se bucura prin credinta mai devreme decat lumea in general (pentru ca in varsta Milenara toti vor fi adusi la o cunostinta corecta a Adevarului). In orice caz, acestia vor avea avantajul unui inceput mai timpuriu si un anumit progres in directia buna. Dar clasa p nu profita de beneficiul real al acestei indreptatiri prin credinta in timpul prezent. Indreptatirea este acordata acum cu scopul de a permite unora sa faca un sacrificiu placut si sa ajunga in clasa n ca membri ai "corpului lui Cristos". Cei din clasa p primesc favoarea lui Dumnezeu (indreptatirea) "in zadar" (2 Corinteni 6:1): ei n-o folosesc pentru a merge mai departe ca sa se aduca pe sine sacrificii placute, in acest timp in care sacrificiile sunt placute lui Dumnezeu. Cei din aceasta clasa sunt numiti de catre apostol "frati", desi nu sunt "sfinti", desi nu sunt membri ai "corpului" consacrat (Romani 12:1). In acest sens toti oamenii, cand vor fi restabiliti, vor fi vesnic frati ai Cristosului si copii ai lui Dumnezeu, desi de natura diferita. Dumnezeu este Tatal tuturor care sunt in armonie cu El, de pe orice plan si de orice natura. O alta clasa legata de Biserica nominala, care niciodata n-a crezut in Isus ca jertfa pentru pacatele ei, si care, in consecinta, nu este indreptatita-nu este pe planul N-este reprezentata sub planul N, prin sectiunea q. Acestia sunt "lupii in piei de oaie"; chiar daca se numesc pe ei insisi crestini si sunt recunoscuti ca membri ai Bisericii nominale. Ei nu sunt cu adevarat credinciosi in Cristos ca Rascumparatorul lor; ei apartin planului R, fac parte din lume, sunt nepotriviti in Biserica si sunt o mare dauna pentru ea. In aceasta stare combinata, cu aceste clase diferite, n, m, p si q, amestecandu-se impreuna si toti numindu-se crestini, a existat Biserica toata varsta Evanghelica. Dupa cum a prezis Domnul nostru, imparatia nominala a cerurilor (Biserica nominala) este ca un camp semanat cu grau si neghina. Si El a spus ca le va "lasa sa creasca impreuna pana la seceris", pana la sfarsitul varstei. La vremea secerisului El va zice seceratorilor ("ingerilor" -mesagerilor): Adunati neghina si legati-o in snopi ca sa fie arsa, iar graul adunati-l in granarul Meu. Matei 13:38, 41, 49. Aceste cuvinte ale Domnului nostru ne arata ca in timp ce El a hotarat sa le lase pe amandoua sa creasca impreuna in timpul varstei si sa fie recunoscuti ca membri ai Bisericii nominale, El de asemenea a hotarat sa vina un timp de separare intre aceste elemente diferite, cand sa fie descoperiti cei care sunt cu adevarat Biserica, sfintii Sai (n) aprobati si in posesia lui Dumnezeu. Matei 13:39. |
|
|
In timpul varstei Evanghelice
a crescut atat samanta cea buna cat si cea falsa sau neghina. "Samanta cea
buna sunt fiii imparatiei", fiii spirituali, clasele n si m,
in timp ce "neghina sunt fiii celui rau". Toata clasa q si multi din clasa p sunt, prin urmare, "neghina", deoarece "nimeni nu poate servi la doi stapani", si "sunteti robii aceluia de care ascultati". Deoarece clasa p nu-si consacra serviciul si talentele pentru Domnul care i-a cumparat-un serviciu intelept-fara indoiala ca ei isi dau mult din timp si talent de fapt in opozitie cu Dumnezeu, si deci in serviciul vrajmasului. |
|
Secerisul este un timp de separare al Griului de Neghine. |
Acum
remarcati pe schita secerisul sau sfarsitul varstei Evanghelice; remarcati cele doua parti
in care este impartit-sapte ani si treizeci si trei de ani, paralela exacta a secerisului
varstei Iudaice. Acest seceris, ca si cel Iudaic, va fi intai un timp de incercare si cernere pentru Biserica, si dupa aceea un timp de manie sau de varsare a "ultimelor sapte plagi" peste lume, inclusiv peste Biserica nominala. Biserica Iudaica a fost "umbra" sau modelul pe plan natural a tot ce poseda Biserica Evanghelica pe plan spiritual. Ceea ce a incercat pe Israelul natural in secerisul varstei lor a fost ADEVARUL prezentat lor atunci. Adevarul cuvenit atunci a fost secera, si el a separat pe "Israelitii adevarati" de Biserica nominala iudaica; si graul adevarat, in comparatie cu cei pretinsi, n-a fost decat o parte. Tot asa este si secerisul acestei varste. Secerisul varstei Evanghelice, ca si acela al varstei Iudaice, este sub supravegherea seceratorului-sef, Domnul nostru Isus, care atunci trebuie sa fie prezent (Apocalips 14:14). Prima lucrare a Domnului nostru in secerisul acestei varste va fi sa separe ce este adevarat de ce este fals. Biserica nominala, datorita starii ei amestecate, este numita de Domnul "Babilon" -confuzie; si secerisul este timpul de separare a diferitelor clase din Biserica nominala, si de coacere si desavarsire a clasei n. Va fi separat graul de neghina, graul copt de cel necopt etc. Cei din clasa n sunt "primele roade" ale graului, si dupa ce sunt separati, la timpul cuvenit, vor deveni mireasa lui Cristos, si vor fi vesnic cu Domnul lor si asemenea Lui. |
|
r
- Isus, la a 2-a Venire s
- Turma Mica, separata de Biserica Nominala S - Timpul de Stramtorare al Omenirii in Virsta Evanchelica. Separarea Griului de Neghine.
|
Separarea de Babilon a
acestei turme mici este aratata prin figura s. Ea este pe cale sa devina
una cu Domnul, sa-I poarte numele si sa-I impartaseasca gloria. Cristosul glorificat, Cap
si corp, este aratat prin figura w. Figurile t, u si v reprezinta Babilonul-Biserica nominala-cazand, facandu-se bucati in "timpul de stramtorare", in "ziua Domnului nostru". Desi acesta poate parea un lucru ingrozitor, totusi, de fapt va fi de mare folos pentru tot graul adevarat. Babilonul cade pentru ca nu este ceea ce pretinde a fi. Biserica nominala contine multi ipocriti, care s-au asociat cu ea datorita pozitiei ei onorabile in ochii lumii, si care, prin conduita lor fac Babilonul un miros neplacut in narile lumii. Domnul intotdeauna le-a cunoscut adevaratul caracter, dar conform scopului Sau, El ii lasa in pace pana la seceris, cand va
Stramtorarea care vine asupra Bisericii va fi in mare masura pricinuita de cresterea necredintei si spiritismului de diferite feluri, care vor fi incercari severe, pentru ca Babilonul detine asa de multe doctrine contrare Cuvantului lui Dumnezeu. Dupa cum in secerisul varstei Iudaice crucea lui Cristos a fost o piatra de poticnire pentru evreul care astepta glorie si putere, iar pentru grecul intelept in felul lumii o nebunie, tot asa, in secerisul varstei Evanghelice ea va fi iarasi piatra de poticnire si stanca de cadere. |
|
t
- Turma Mare u
- Caderea Babilonului v
- Babilonul, Elementul Ipocrit w
- Christos Glorificat, cap si corp |
Toti cei care au cladit pe
Cristos altceva decat aur, argint si pietre pretioase de adevar, si un caracter
corespunzator cu acestea, se vor pomeni serios asaltati in timpul maniei ("focului");
deoarece tot lemnul, fanul si trestia doctrinei si practicii vor fi arse. Cei care au zidit corespunzator, si care, prin urmare, au caracterul aprobat, sunt reprezentati prin figura s, in timp ce t reprezinta pe "turma mare", conceputa de Spirit, dar care a zidit cu lemn, fan si trestie-grau, dar nu copt deplin la timpul adunarii primelor roade (s). Ei (t) pierd premiul tronului si natura divina, dar in final vor ajunge sa se nasca fiinte spirituale de un ordin mai jos decat natura divina. Desi acestia sunt cu adevarat consacrati, ei sunt biruiti de spiritul lumesc in asa masura, incat nu-si aduc viata ca jertfa. Chiar in "seceris", in timp ce membrii in viata ai Miresei sunt separati de ceilalti prin adevar, urechile lor, inclusiv ale clasei t, vor fi slabe la auzit. Ei vor fi greoi la crezut si greoi in actiune in timpul acela de separare. Fara indoiala, ei vor fi foarte deprimati cand isi vor da seama dupa aceea ca Mireasa s-a completat si s-a unit cu Domnul, si ca ei, fiind atat de nepasatori si supraincarcati, au pierdut marele premiu; dar frumusetea planului lui Dumnezeu, pe care ei atunci vor incepe sa-l discearna ca un plan de iubire, atat pentru ei, cat si pentru toata omenirea, le va birui tristetea si vor striga:
Remarcam de asemenea pregatirea abundenta a Domnului: li se trimite mesajul-Desi nu sunteti Mireasa Mielului, puteti fi prezenti la ospatul de nunta-
La timpul cuvenit, aceasta companie va ajunge, prin disciplinarile Domnului, pe deplin in armonie cu El si cu planul Lui, si-si vor spala hainele ca sa poata ajunge in cele din urma la o pozitie langa Mireasa-y, pe planul spiritual, L. Apocalips 7:14, 15. Timpul de stramtorare va afecta lumea dupa ce Babilonul va incepe sa cada si sa se dezintegreze. Va fi o rasturnare a intregii societati si a guvernelor omenesti, pregatind lumea pentru domnia dreptatii. In timpul de stramtorare, Israelul natural (e), care a fost respins pana cand va fi intrat numarul deplin dintre neamuri, va fi restabilit in favoarea lui Dumnezeu, iar Biserica Evanghelica, sau Israelul spiritual, va fi completat si glorificat. |
|
x
- Clasa lui Christos glorificata, domnind y
- Turma Mare z
- Israelul Pamintesc Restaurat |
In timpul varstei Milenare, Israel va fi natiunea de frunte de pe pamant, in
fruntea tuturor de pe planul pamantesc de existenta, si toti cei ascultatori vor fi adusi
treptat in unitate si armonie cu el. Atat restabilirea lor, cat si aceea a lumii in general, la natura umana perfecta, va fi o lucrare treptata, pentru realizarea ei deplina cerandu-se toata varsta Milenara. In timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, urmarile mortii adamice vor fi inghitite sau nimicite. Diferitele ei etape: boala, durerea si slabiciunea, ca si mormantul, se vor supune puterii Marelui Restaurator, pana cand, la sfarsitul acelei varste, marea piramida de pe schita noastra va fi completa. Cristosul (x) va fi capul tuturor lucrurilor-al turmei mari, al ingerilor si al oamenilor-alaturi de Tatal; urmatoarea in rand sau rang va fi turma mare, fiinte spirituale (y), iar urmatorii, ingerii; apoi Israelul dupa trup (z), cuprinzand numai pe israelitii adevarati, in fruntea neamurilor pamantului; apoi lumea (W), restabilita la perfectiunea fiintei, asemenea capului rasei umane, Adam, inainte de a pacatui. Aceasta restabilire va fi indeplinita treptat in cursul varstei Milenare-"timpurile restabilirii" (Fapte 3:21). Cu toate acestea, unii vor fi nimiciti dintre oameni: intai, toti cei care sub lumina si posibilitate deplina, timp de o suta de ani, vor refuza sa faca progres spre dreptate si perfectiune; {# Isa 65:20} si apoi, cei care, dupa ce au progresat spre perfectiune, intr-o incercare finala la sfarsitul Mileniului se vor dovedi necredinciosi (Apocalips 20:9). Acestia vor muri in moartea a doua, din care nu este promisa nici o inviere sau restabilire. Numai o incercare individuala deplina se da. Numai o rascumparare se da vreodata. Cristos nu mai moare. Cand privim marele plan al Tatalui nostru pentru inaltarea Bisericii, si prin ea pentru binecuvantarea lui Israel si a tuturor familiilor pamantului printr-o restabilire a tuturor lucrurilor, ne vine in minte cantarea ingerilor: |
|
W
- Omenirea restaurata la perfectiune si armonie cu Dumnezeu |
Aceasta va fi incheierea planului lui Dumnezeu-"unirea impreuna a tuturor lucrurilor in Cristos". Cine va spune atunci ca planul lui Dumnezeu a fost un esec? Cine va spune atunci ca El n-a tinut sub control raul pentru bine si n-a facut ca atat mania oamenilor cat si a diavolilor sa-L laude? Figura unei piramide nu
numai ca serveste bine scopului de a ilustra fiintele perfecte, dar si continua sa
corespunda scopului de a ilustra reprezentarea unitatii intregii creatii, asa cum in
implinirea planului lui Dumnezeu ea va fi una atunci cand se va ajunge la armonia si
perfectiunea tuturor lucrurilor sub conducerea lui Cristos, Capul nu numai al Bisericii,
care este corpul Sau, dar si al tuturor lucrurilor din cer si de pe pamant. Efeseni 1:10. |
|
|
Isus Cristos a fost "inceputul", "capul", "piatra
din varf", "piatra (superioara) din capul unghiului" acestei
structuri marete, care este numai inceputa inca; si in armonie cu liniile si unghiurile
pietrei din varf trebuie sa fie zidita dedesubt fiecare piatra. Nu are importanta cate
feluri de pietre pot fi in aceasta structura, nu are importanta cate naturi distincte pot
fi printre fiii lui Dumnezeu, pamantesti si ceresti; pentru a fi vesnic placuti Lui, toti
trebuie sa fie conformati chipului Fiului Sau. Toti cei care vor fi din aceasta cladire trebuie sa se impartaseasca din spiritul ascultarii de Dumnezeu, si al iubirii fata de El si fata de toate creaturile Sale (spirit atat de amplu ilustrat in Isus), implinirea legii-Sa iubesti pe Domnul cu toata inima ta, cu toata mintea, sufletul si puterea ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti. |
|
| In acest proces (asa cum Cuvantul lui Dumnezeu prezinta aceasta unire intr-unul a toate lucrurile, atat ceresti, cat si pamantesti, sub un cap), a fost ales intai Capul, Isus Cristos; in al doilea rand corpul Sau, Biserica. Apoi vin la rand ingerii si alte clase spirituale, apoi vrednicii lui Israel si lumea. Aranjarea in ordine se va desfasura incepand cu cel mai inalt, pana cand toti care vor vrea, vor fi adusi in armonie si unitate. | ||
|
O particularitate este ca aceasta piatra din capul unghiului, incercata,
principala, este pusa intai si este numita piatra de temelie. In acest fel este ilustrat
faptul ca temelia intregii sperante in Dumnezeu si in dreptate este pusa, nu pe pamant, ci
in ceruri. Iar cei ziditi sub ea si uniti la aceasta temelie cereasca sunt tinuti prin
atractii si legi ceresti. Si desi aceasta ordine este tocmai opusul unei constructii pamantesti, cat de potrivit este a se pune intai piatra in a carei asemanare va trebui sa se gaseasca toata structura. Si, de asemenea, cat de potrivit este sa aflam ca temelia noastra este pusa in sus, nu in jos; si ca noi, ca pietre vii, suntem "ziditi in El in toate". Astfel lucrarea va progresa in timpul varstei Milenare, pana cand orice creatura, de orice natura, in cer si pe pamant, va lauda si va servi pe Dumnezeu in conformitate cu liniile ascultarii perfecte. Atunci universul va fi curat; fiindca in ziua aceea "Oricine nu
va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului" -in moartea a
doua. Fapte 3:22, 23. |
||
|
|
Aceeasi lectie, aratata in schita planului varstelor, este prezentata si aici in acest tip aranjat divin, a carui lectie va fi examinata ulterior mai deplin. Il plasam alaturi pentru a se putea remarca sau aprecia in mod corect ca diferitele planuri sau pasi spre Sfanta Sfintelor dau invatatura despre aceiasi pasi deja examinati in detaliu. Toata lumea zace in pacat, pe planul degradarii, R,
in afara curtii Cortului intalnirii. Intrand prin "poarta" in "curte",
devenim persoane credincioase sau indrepatite, pe planul N. In final, la intaia inviere, ei intra in starea spirituala perfecta, sau in "Sfanta Sfintelor" (planul L), si atunci sunt asociati cu Isus in gloria imparatiei, planul K.
|
|
Inca putin, si luptele pamantului se vor sfarsi; Inca putin, si raul care pe oameni a-mpovarat Inca putin! Cu cat e mai aproape, |
|
|
||||
