titleChart12RRed.gif (3392 bytes)

CHDPAChapt12.jpg (40885 bytes)

 

Planul divin al veacurilor - Studiul XII

Explicarea schiței reprezentând
Planul Veacurilor

Clic dublu pe linia următoare de text ca să vezi harta veacurilor.

Clic pe literele de sus de pe hartă pentru a localiza explicația în textul de mai jos.

Veacurile
— Secerișul
— Planul stării reale și socotite
 — Calea Domnului nostru
— Calea urmașilor Săi
— Trei clase în biserica nominală
— Separarea din seceriș
— Clasa unsă glorificată
— Clasa marii strâmtorări
— Neghina arsă
— Lumea binecuvântată
— Rezultatul glorios

 

A - Lumea de atunci
"Lumea de atunci a pierit tot prin apă."
2 Petru 3:6

B - Lumea aceasta
"Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioși ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu să nu strălucească peste ei."
2 Corinteni 4:4

C - A treia Dispensație
"... pentru administrarea (la subsol dispensația, în Biblia Corniescu revizuită) plinătății timpurilor, spre a uni în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri și lucrurile care sunt pe pământ."
Efeseni 1:10

     La sfârșitul acestui volum este atașată o schiță reprezentând planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Cu această schiță am căutat, prin intermediul ochilor, să ajutăm mintea să înțeleagă ceva din caracterul progresiv al planului lui Dumnezeu și din pașii progresivi care trebuie făcuți de către toți cei care ajung vreodată la „schimbarea” completă de la natura umană la cea divină.

    Întâi avem o schiță a celor trei mari dispensații: A, B, C; prima dintre acestea, A, ținând de la crearea omului până la potop; a doua, B, de la potop la începutul domniei Milenare a lui Cristos, la a doua venire a Lui; și a treia sau „administrarea plinătății timpurilor”, C, ținând de la începutul domniei lui Cristos și continuând în „veacurile viitoare” (Efeseni 1:10; 2:7).  

CH3WorldsAA.gif (6840 bytes)

    

    La aceste trei dispensații mari se face referire frecvent în Scripturi: A este numită „lumea de atunci”; B este numită de către Domnul nostru Isus „lumea aceasta”, de către Pavel „acest veac rău”, de către Petru „cerurile și pământul de acum”. C este numită „ceruri noi și pământ nou în care locuiește dreptatea”, în contrast cu lumea rea din prezent. Acum răul stăpânește și cei drepți suferă, pe când în lumea viitoare această ordine va fi inversată: dreptatea va stăpâni și răufăcătorii vor suferi, și în cele din urmă tot răul va fi nimicit.

((A220))

    În fiecare din aceste trei mari dispensații, epoci sau „lumi”, planul lui Dumnezeu cu privire la oameni are un contur distinct și separat; totuși fiecare nu este decât o parte a acelui mare plan care, atunci când va fi complet, va arăta înțelepciunea divină — chiar dacă aceste părți considerate separat nu reușesc să arate scopul lor adânc.

Flood1.jpg (4145 bytes)

"Lumea de atunci" s-a sfârșit la Potop.

 

NoahArk.jpg (3138 bytes)

    Deoarece „lumea” dintâi („cerurile și pământul” sau ordinea aceea de lucruri) a trecut la potop, rezultă că trebuie să fi fost o ordine diferită de cea a „lumii acesteia”, despre care Domnul nostru a spus că prințul ei este Satan; deci, prințul acestei lumi rele din prezent n-a fost prințul lumii de dinainte de potop, deși el n-a fost atunci lipsit de influență.

    Câteva scripturi aruncă lumină asupra felului de a proceda al lui Dumnezeu în acel timp și astfel dau o pătrundere clară în planul Lui ca întreg. Gândul pe care acestea îl sugerează este că „lumea” dintâi, sau dispensația de dinainte de potop, a fost sub supravegherea și administrarea specială a îngerilor, cărora li s-a permis să încerce să facă ce puteau pentru a recupera omenirea căzută și degenerată.

    Fără îndoială cu permisiunea lui Dumnezeu, ei au fost nerăbdători să încerce, deoarece interesul lor s-a manifestat în cântările și strigătele de veselie pentru lucrările creației (Iov 38:7).  

    Faptul că îngerii au fost conducătorii permiși ai primei epoci, chiar dacă fără succes, nu numai că este indicat în toate referințele la acea perioadă, dar și se poate în mod rațional deduce din remarca apostolului care, comparând dispensația prezentă cu cea trecută și cu cea viitoare, spune (Evrei 2:5):

„Nu unor îngeri a supus
El lumea viitoare”.

    Nu; lumea aceea va fi sub controlul Domnului Isus și al comoștenitorilor Lui; și, prin urmare, nu numai că va fi o administrare mai dreaptă decât aceea a „acestui veac rău”, dar și va avea mai mult succes decât prima lume sau dispensație de sub „administrarea îngerilor”, a căror incapacitate de a recupera omenirea este vădită din faptul că răutatea ((A221)) omului a devenit atât de mare, încât, în mânia și indignarea Lui dreaptă, Dumnezeu a nimicit cu un potop pe toți din omenire care trăiau atunci, cu excepția a opt persoane. Geneza 7:13.             

wpe62F.jpg (2520 bytes)

   În timpul „lumii acesteia”, omului îi este permis să se guverneze singur; însă datorită decăderii el este sub controlul lui Satan, „prințul lumii acesteia”, împotriva mașinațiunilor și intrigilor căruia s-a străduit zadarnic în eforturile lui de autoguvernare, în toată lunga perioadă de la potop până în prezent.

    Această domnie a omului încercată sub Satan se va sfârși în cel mai mare timp de strâmtorare pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Astfel se va fi dovedit inutilitatea nu numai a puterii îngerești de a salva omenirea, dar și a eforturilor omenești de a ajunge la condiții satisfăcătoare.

D -
Veacul Patriarhal

Lucrarea lui Dumnezeu cu Avraam, Isaac,
și Iacov.

Abraham5StarsA.jpg (9670 bytes)

     A doua din aceste mari dispensații, B, este formată din trei veacuri distincte, fiecare din ele, ca un pas progresiv, conduce în sus și înainte în planul lui Dumnezeu.

CHDispensationsA.gif (9253 bytes)


    
Veacul D este veacul în care Dumnezeu a avut legături speciale cu patriarhi ca Avraam, Isaac și Iacov.

E - Veacul Iudeu
"Eu v-am ales numai pe voi, dintre toate familiile pamântului." Amos 3:2

TABPriestsSacrificing.jpg (3312 bytes)

TabPriestBull.jpg (4327 bytes)

    Veacul E este Veacul Iudeu sau perioada următoare morții lui Iacov, în timpul căreia toți urmașii lui au fost tratați de Dumnezeu ca fiind în grija Sa specială — „poporul Său”. Acestora le-a arătat favoruri speciale și le-a declarat:

„Eu v-am ales (recunoscut în favoare) numai pe voi dintre toate familiile pământului”
(Amos 3:2).
 

    Aceștia, ca națiune, au fost tipici pentru Biserica creștină, „neam sfânt, popor . . . care să fie al Lui”. Făgăduințele făcute lor au fost tipice pentru „făgăduințele mai bune” făcute nouă. Călătoria lor prin pustie spre țara făgăduită a fost tipică pentru călătoria noastră prin pustia păcatului spre Canaanul ceresc. Jertfele i-au îndreptățit tipic, nu real, deoarece sângele taurilor și țapilor niciodată nu poate ridica păcatul (Evrei 10:4).

     Dar în Veacul Evanghelic, F, avem „jertfe mai bune”, care fac ispășire pentru păcatele ((A222)) întregii lumi. Avem „preoțimea împărătească”, compusă din toți cei care se oferă pe sine lui Dumnezeu ca „jertfe vii”, sfinte și plăcute, prin Isus Cristos, care este Căpetenia sau „marele Preot al mărturisirii noastre” (Evrei 3:1).  

   În Veacul Evanghelic găsim realitățile pentru care Veacul Iudeu, serviciile și ritualurile lui au fost umbre. Evrei 10:1.

F - Veacul Evanghelic
"De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, îndreptați-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturiei noastre, adică la Isus." Evrei 3:1
Jesus12Praying.jpg (2325 bytes)

    Veacul Evanghelic, F, este perioada în care corpul lui Cristos este chemat din lume, și prin credință li se arată coroana vieții și făgăduințele nespus de mari și scumpe prin care (prin ascultare de chemare și de cerințele ei) pot deveni părtași ai naturii divine (2 Petru 1:4).

    Răului îi este totuși permis să domnească sau să stăpânească peste lume, pentru ca în contact cu el aceștia să poată fi încercați spre a se vedea dacă sunt gata să renunțe la natura umană cu privilegiile și binecuvântările ei, fiind făcuți asemenea morții lui Isus, o jertfă vie, ca să poată fi socotiți vrednici de a fi în asemănarea Lui la înviere. Psalmul 17:15.

G -
Veacul Mesianic

"Dar noi, potrivit făgăduinței Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiște dreptatea."
2 Petru 3:13

TIChild1.jpg (15520 bytes)

 

Bride2.jpg (2425 bytes)

    A treia mare dispensație, C, va fi formată din mai multe veacuri — „veacurile viitoare”.

    Primul dintre acestea, Veacul Milenar, G, este singurul despre care avem vreo informație definită. Este mia de ani în care Cristos va domni și prin care va binecuvânta toate familiile pământului, împlinind „restabilirea tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci” (Faptele 3:19-21).

   În timpul acestui veac, păcatul și moartea vor fi șterse pe vecie, pentru că

Cristos „trebuie să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea” — moartea adamică
(1 Corinteni 15:25, 26).

    Aceasta va fi marea perioadă de reconstrucție. Asociată cu Isus Cristos în această domnie va fi Biserica, mireasa Lui, corpul Lui, întocmai cum a făgăduit El spunând:

„Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și M-am așezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie”. Apocalipsa 3:21.

H - "Veacurile Viitoare"
"... ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogății ale harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus." Efeseni 2:7

((A223))

     „Veacurile viitoare”, H, urmând marii perioade de reconstrucție, vor fi veacuri de perfecțiune, binecuvântare și fericire, despre a căror lucrare Scripturile nu spun nimic.

    La această distanță în timp este destul să se știe că vor fi veacuri de glorie și binecuvântare sub favoarea divină.

   

Secerișul Veacului Iudeu
"Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș." Ioan 4:35, Matei 3:11,12
Wheat4A.jpg (3096 bytes)

     Fiecare din aceste dispensații are perioade distincte de începere și dezvoltare a lucrării ei, și fiecare se sfârșește cu un seceriș care-i arată roadele.

    Secerișul de la sfârșitul Veacului Iudeu a fost o perioadă de patruzeci de ani, ținând de la începutul misiunii lui Isus, când a fost uns de Dumnezeu cu Spirit (Faptele 10:37, 38), anul 29 d. Cr., până la nimicirea Ierusalimului, anul 70 d. Cr.

    Cu acest seceriș s-a sfârșit Veacul Iudeu și a început Veacul Evanghelic. A fost o suprapunere a acestor dispensații, așa cum este reprezentat pe planul veacurilor.

Jesus14Cross.jpg (4570 bytes)

    Veacul Iudeu s-a sfârșit într-o măsură când, la sfârșitul celor trei ani și jumătate ai misiunii Sale, Domnul a respins această națiune, zicând: „Iată, vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38).

    Totuși, li s-a mai arătat favoare trei ani și jumătate după aceea, prin limitarea la ei a chemării Evanghelice, în armonie cu declarația profetului (Daniel 9:24-27) referitoare la șaptezeci de săptămâni (de ani) de favoare față de ei, când în mijlocul ultimei săptămâni Mesia trebuia să fie nimicit (să moară), dar nu pentru Sine.

    „Hristos a murit [nu pentru Sine, ci] pentru păcatele noastre”; și astfel a făcut ca jertfa și prinosul să înceteze în mijlocul săptămânii, cu trei ani și jumătate înainte de expirarea celor șaptezeci de săptămâni ale legământului de favoare evreiască. Când s-a făcut adevărata jertfă, desigur că cele tipice nu mai puteau fi recunoscute de Iehova.

Paul3.jpg (3801 bytes)
Evanghelia la
Neamuri

     Într-un sens mai larg deci, Veacul Iudeu s-a încheiat cu sfârșitul săptămânii a șaptezecea, sau la trei ani și jumătate după cruce — după care Evanghelia a fost propovăduită și la neamuri, începând cu Corneliu ((A224)) (Faptele 10:45). Aceasta a încheiat veacul lor în ceea ce privește favoarea lui Dumnezeu și recunoașterea bisericii evreiești; existența lor națională s-a sfârșit în marele timp de strâmtorare care a urmat.

   În acea perioadă a secerișului Iudeu și-a avut începutul Veacul Evanghelic. Scopul acestui veac este chemarea, dezvoltarea și încercarea „Hristosului lui Dumnezeu” — Cap și corp. Aceasta este dispensația Spiritului; deci este potrivit să se spună că Veacul Evanghelic a început cu ungerea lui Isus „cu Duh Sfânt și cu putere” (Faptele 10:38; Luca 3:22; 4:1, 18) la botezul Său. În privința bisericii, corpul Său, ea a început cu trei ani și jumătate mai târziu.

Secerișul Veacului Evanghelic
"... la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: „Culegeți întâi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grînarul meu.”
Matei 13:30

"... secerișul este sfârșitul veacului."
Matei 13:39

     Perioada de încheiere a Veacului Evanghelic constituie de asemenea un „seceriș”, timp în care există iarăși o suprapunere a două veacuri — Veacul Evanghelic sfârșindu-se și veacul Restabilirii sau Milenar începând.

    Veacul Evanghelic se încheie în etape, așa cum a fost și cu modelul sau cu „umbra” lui, Veacul Iudeu.

    După cum acolo primii șapte ani de seceriș au fost dedicați într-un sens special unei lucrări în și pentru Israelul după trup și au fost ani de favoare, tot așa găsim aici șapte ani similari, indicați a avea aceeași semnificație pentru Biserica Evanghelică, urmați de o perioadă de strâmtorare („foc”) peste lume, ca pedeapsă pentru răutate și ca pregătire pentru domnia dreptății — despre care se va mai vorbi.

N - Planul perfecțiunii umane - reală sau socotită

"Ce este omul ca să-Ți aduci aminte de el?... L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii."
Evrei 2:6-9 (Cornilescu Rev.).

P - planul perfecțiunii tipice
"Căci legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea reală a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei care se apropie."
Evrei 10:1

R - Planul de păcat și depravare
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit..."  Romani 5:12

     Cărarea spre glorie

   K, L, M, N, P, R, fiecare reprezintă un plan diferit.

    N este planul naturii umane perfecte. Adam a fost pe acest plan înainte de a păcătui; dar din momentul neascultării a căzut pe planul degradării sau păcatului, R, pe care sunt născuți toți urmașii lui. Acesta corespunde „Căii late” care duce la nimicire.

   P reprezintă planul îndreptățirii tipice, socotită ca efectuată prin sacrificiile Legii. N-a fost o perfecțiune reală, fiindcă „legea n-a făcut nimic desăvârșit”. Evrei 7:19. ((A225))

     N reprezintă nu numai planul perfecțiunii umane, așa cum a fost ocupat odată de omul perfect, Adam, ci și starea tuturor persoanelor îndreptățite.

    „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi”, și, în consecință, toți care cred în Cristos — toți care acceptă lucrarea Lui perfectă și terminată, de îndreptățitor al lor — prin credință sunt socotiți de Dumnezeu ca îndreptățiți, ca și când ar fi oameni perfecți, ca și când niciodată n-ar fi fost păcătoși.

    În ochii lui Dumnezeu deci, toți cei care acceptă pe Cristos ca Răscumpărătorul lor sunt socotiți pe planul perfecțiunii umane, N. Acesta este singurul punct din care omul se poate apropia de Dumnezeu, sau poate avea comuniune cu El.

    Pe toți de pe acest plan Dumnezeu îi numește fii — fii umani. În acest fel a fost Adam fiu (Luca 3:38) și a avut comuniune cu Dumnezeu înainte de a deveni neascultător.

     Toți cei care acceptă lucrarea de răscumpărare terminată a Domnului nostru Isus, sunt numărați sau socotiți ca restabiliți la puritatea originară și în consecință au părtășie sau comuniune cu Dumnezeu.

     În timpul Veacului Evanghelic, Dumnezeu a făcut ființelor umane îndreptățite o ofertă specială, spunându-le că în baza anumitor condiții pot face o schimbare de natură, că pot înceta de a mai fi ființe umane, pământești, și pot deveni ființe cerești, spirituale, asemenea lui Cristos, Răscumpărătorul lor.

Baptism1.jpg (2649 bytes)
Botezul

Un simbol al consacrării.

  "... să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu"
Romani 12:1

    Unele persoane credincioase — îndreptățite — sunt mulțumite cu pacea și bucuria pe care o au prin faptul că cred în iertarea păcatelor lor și nu dau atenție vocii care-i cheamă să se ridice mai sus.

    Alții, mișcați de iubirea lui Dumnezeu așa cum este arătată prin răscumpărarea lor din păcat și simțind că nu sunt ai lor, fiind cumpărați cu un preț, spun: „Doamne, ce-ai vrea să fac?” Aceștia au răspunsul Domnului prin Pavel, care spune:

„Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră ((A226)) înțeleaptă” (Romani 12:1).

    Ce vrea să spună apostolul printr-un astfel de îndemn, de a ne aduce pe noi ca jertfe vii? Vrea să spună să consacrăm pentru serviciul lui Dumnezeu orice putere și orice talent posedăm, ca mai departe să nu trăim pentru noi înșine, nici pentru prieteni, nici pentru familie, nici pentru lume, nici pentru nimic altceva, decât pentru Cel care ne-a cumpărat cu propriul Său sânge prețios și în serviciu supus Lui.

Jesus6A.jpg (5209 bytes)

     Dar, deoarece Dumnezeu n-a vrut să accepte jertfe tipice cu defect sau imperfecte, și deoarece noi cu toții am devenit păcătoși prin Adam, putem noi fi jertfe acceptabile? Pavel arată că suntem jertfe acceptabile numai fiindcă suntem sfinți.

    Noi nu suntem sfinți ca Isus, care n-a cunoscut deloc păcatul, fiindcă suntem din rasa condamnată; nici n-am reușit cu totul să ajungem la perfecțiunea conduitei, deoarece nu socotim că am ajuns la perfecțiunea la care suntem chemați, ci avem această comoară în vase de lut (fragile și crăpate), pentru ca să se poată vedea că gloria perfecțiunii noastre finale este prin favoarea lui Dumnezeu, și nu prin propria noastră capacitate. Dar sfințenia și acceptabilitatea noastră ca jertfe pentru Dumnezeu vin din faptul că Dumnezeu ne-a îndreptățit în mod gratuit de orice păcat, prin credința noastră în jertfa lui Cristos pentru noi.

CrossCrown2.jpg (8427 bytes)

K - Planul gloriei
"... va da viața veșnică celor care, prin stăruința în bine, caută slavă, cinste și neputrezire" Romani 2:7

L - Planul ființelor spirituale perfecte
 ""Nu Mă atinge", i-a zis Isus "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu.""
Ioan 20:17

M - Planul conceperii de spirit
""și Duhul Sfânt S-a coborât peste El în formă de trup, ca un porumbel. Și din cer a venit un glas: "Tu ești Fiul Meu prea iubit."" Luca 3:22,
Fapte 10:38

Jesus35BaptismA.jpg (9196 bytes)

    Toți cei care apreciază și se supun acestei chemări se bucură să fie socotiți vrednici de a suferi ocara pentru numele lui Cristos, și privesc nu la lucrurile care se văd, ci la lucrurile care nu se văd — la „cununa vieții”„premiul chemării cerești . . . în Hristos Isus” și la „slava viitoare, care va fi descoperită față de noi”.

    Din momentul consacrării față de Dumnezeu, aceștia nu mai sunt socotiți ca oameni, ci ca fiind concepuți de Dumnezeu prin cuvântul adevărului — nu mai sunt copii umani, ci de atunci încolo copii spirituali. Ei sunt acum cu un pas mai aproape de premiu decât când au crezut întâi. Dar ființa lor spirituală este încă imperfectă: ei sunt numai concepuți, nu sunt încă născuți din Spirit.

    Ei sunt copii ((A227)) spirituali în embrion, pe planul M planul conceperii de spirit. Pentru că sunt concepuți de Spirit, ei nu mai sunt socotiți umani, ci spirituali, deoarece au renunțat la natura lor umană, care odată a fost a lor, care a fost îndreptățită, au socotit-o moartă — o jertfă vie, sfântă, plăcută și acceptată de Dumnezeu.

    Ei sunt acum creații noi în Cristos Isus: cele vechi (speranțele, voința și ambițiile umane) au trecut și toate au devenit noi; pentru că „voi nu sunteți în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi” (2 Corinteni 5:17; Romani 8:9). Dacă ați fost concepuți de Spirit, „voi (ca ființe umane) ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.

    Planul L reprezintă starea ființei spirituale perfecte; dar înainte de a se putea ajunge pe planul L trebuie să se realizeze condițiile legământului nostru. Un lucru este să facem legământ cu Dumnezeu că vom fi morți pentru toate lucrurile umane, și un lucru suplimentar este să împlinim acest legământ pe tot parcursul căii noastre pământești — purtându-ne „aspru cu trupul” (ținându-l mort), ținându-ne voința ascunsă și făcând numai voia Domnului.

   Intrarea pe planul L se numește naștere sau intrare deplină în viață ca ființă spirituală. Întreaga Biserică va intra pe acest plan când va fi adunată (aleasă) din lume în „secerișul” sau sfârșitul Veacului Evanghelic. „Întâi vor învia cei morți în Hristos”. Apoi noi, care suntem vii și am rămas, vom fi schimbați într-un moment — făcuți ființe spirituale perfecte, cu corpuri asemenea corpului glorios al lui Cristos (deoarece „acest muritor trebuie să se îmbrace în nemurire”). Atunci, fiind venit ceea ce este perfect, ceea ce este în parte (starea concepută cu diferitele piedici ale cărnii la care suntem acum supuși) se va sfârși.

      Dar dincolo de perfecțiunea ființei spirituale mai există un pas de făcut, și anume, spre „slava care va urma” — planul K. Nu ne referim aici la o glorie a persoanei, ci la o glorie  a puterii sau funcției. Atingerea planului L aduce glorie ((A228)) personală deplină, adică de ființă glorioasă asemenea lui Cristos. Dar după ce suntem astfel desăvârșiți și făcuți în întregime asemenea Domnului și Capului nostru, vom fi asociați cu El în „slava” puterii și funcției — pentru a sta cu El pe tronul Lui, întocmai cum El, după ce a fost desăvârșit la înviere, a fost înălțat la dreapta Măririi în locurile preaînalte. Așa vom intra în gloria veșnică, planul K.

a - Adam
în perfecțiune

"Și Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră ...""
"Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune ..."
Genesa 1:26, 31

b - Adam căzut
și posteritatea sa inainte de Potop

"DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare..."
Genesa 6:5

c - Vrednicii din vechime
"...Avraam a crezut pe Dumnezeu si aceasta a i s-a socotit dreptate."
Romani 4:3

d - Omenirea de la Potop la Veacul Mesianic
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat  moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toți au păcătuit..."
Romani 5:12

e - Israelultrupesc îndreptățit în mod tipic ca națiune

"Căci legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea reală a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei care se apropie."
Evrei 10:1

f - Timpul de strâmtorare în Veacul Iudeu
"Acela are lopata în mână, Își va curăți în întregime aria și Își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge."
Luca 3:17

g - Isus, la vârsta de 30 de ani, un om perfect  
"...Hristos Isus: ... S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit ca un om."
Filipeni 2:5, 7

     Să studiem acum cu grijă schița și să remarcăm pe ea ilustrațiile diferitelor trăsături ale planului lui Dumnezeu. În aceste ilustrații folosim figura piramidei pentru a reprezenta perfecțiunea, datorită caracterului ei potrivit și datorită evidentei referiri la ea în Scripturi.

    Adam a fost o ființă perfectă, piramida a. Remarcați poziția ei — pe planul N, care reprezintă perfecțiunea umană.

    Pe planul R, planul păcatului și imperfecțiunii sau planul degradării, piramida fără vârf, b, o figură imperfectă, reprezintă pe Adam căzut și pe urmașii lui degradați — păcătoși și condamnați.

    Avraam și alții din ziua aceea, îndreptățiți la prietenie cu Dumnezeu datorită credinței, sunt reprezentați printr-o piramidă (c) pe planul N.

     Avraam a fost un membru al familiei umane degradate și prin natură a aparținut împreună cu restul oamenilor pe planul R; dar Pavel ne spune că Avraam a fost îndreptățit prin credință, adică a fost socotit de Dumnezeu ca om fără păcat și perfect, datorită credinței lui.

    Aceasta l-a ridicat în aprecierea lui Dumnezeu pe planul N, deasupra oamenilor degradați, păcătoși; și, deși în realitate era tot imperfect, el a fost primit în favoarea pe care Adam o pierduse, adică la comuniune cu Dumnezeu, ca „prieten” (Iacov 2:23).

    Toți cei de pe planul perfecțiunii N (fără păcat) sunt prietenii lui Dumnezeu și El este prietenul lor; dar păcătoșii (pe planul R) sunt în dușmănie cu Dumnezeu — „vrăjmași prin fapte rele”.

    Omenirea după potop, reprezentată prin piramida d, a fost tot   pe  planul  R    tot  în  dușmănie,  unde  rămâne  până ((A229)) când se alege Biserica Evanghelică și începe Veacul Milenar.

    „Israelul după trup”, în timpul Veacului Iudeu, când jertfele tipice ale taurilor și țapilor îi curățau (nu real, ci tipic, „fiindcă Legea n-a făcut nimic desăvârșit” — Evrei 7:19), erau îndreptățiți tipic, deci ei sunt (e) pe planul P, planul îndreptățirii tipice, care a ținut de la darea Legii pe muntele Sinai până când Isus a pus capăt Legii pironind-o pe cruce.

     Acolo s-a sfârșit îndreptățirea tipică prin instituirea „jertfelor mai bune” decât tipurile evreiești, prin instituirea acelora care în realitate

„ridică păcatul lumii” și care „fac desăvârșiți [în realitate] pe cei care se apropie”.
Evrei 10:1.

    Focul încercării și strâmtorării prin care a trecut Israelul după trup, când Isus a fost prezent, cernând și scoțând din biserica lor nominală grâul, pe „israeliții adevărați”, și în special când după separarea grâului a  

„ars pleava [partea respinsă a acelui sistem] într-un foc care nu se stinge”,

este ilustrat prin figura f. A fost un timp de strâmtorare pe care ei n-au avut putere să-l evite. Vezi Luca 3:17, 21, 22; 1 Tesaloniceni 2:16.

    Isus la vârsta de treizeci de ani a fost om perfect, matur (g), lăsând gloria condiției spirituale și devenind om, pentru ca (prin harul lui Dumnezeu) să guste moartea pentru fiecare om.

    Dreptatea legii lui Dumnezeu este absolută: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte și viață pentru viață. Pentru omenire era necesar să moară un om desăvârșit, deoarece în nici un alt mod nu putea fi satisfăcută pretenția dreptății.

    Moartea unui înger nu putea plăti pedeapsa mai mult decât putea s-o plătească moartea „taurilor și țapilor, care este cu neputință să ridice păcatele”.

    De aceea, Cel care este numit „Începutul creației lui Dumnezeu” a devenit om, S-a „făcut trup”, pentru a putea da acel preț de răscumpărare (preț corespunzător) care să răscumpere omenirea.

    El trebuia să fie om perfect ((A230)) pentru a plăti prețul, altfel nu putea face mai mult decât oricare alt membru al rasei decăzute. El a fost „sfânt, nevinovat, fără pată și despărțit de păcătoși”. El a luat aceeași formă sau asemănare cu a păcătoșilor — „într-o fire asemănătoare omului păcătos” — asemănarea umană.

    Dar El a luat acea asemănare în perfecțiunea ei: n-a participat la păcatul ei și nici nu i-a împărtășit imperfecțiunea, afară doar de faptul că în timpul misiunii Sale a împărtășit voluntar necazurile și durerile unora, luându-le durerile și neputințele prin împărțirea vitalității, sănătății și puterii Sale. Este scris că

Jesus41Crosssign.gif (17499 bytes)

     „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat” (Isaia 53:4), și „Din El ieșea o putere [viață, vitalitate, vigoare] care-i vindeca pe toți”. Marcu 5:30; Luca 6:19; Matei 8:16, 17.

    Găsindu-Se la înfățișare ca om (perfect), El S-a umilit și a devenit ascultător până la moarte. El S-a prezentat înaintea lui Dumnezeu, spunând:

    „Iată-Mă, (în sulul cărții este scris despre Mine) vin să fac voia Ta, o, Dumnezeule” — și Și-a simbolizat această consacrare prin botezul în apă. Când S-a prezentat astfel pe Sine, când Și-a consacrat ființa, jertfa Lui a fost sfântă (pură) și plăcută lui Dumnezeu, care I-a arătat acceptarea umplându-L cu Spiritul și puterea Sa — când Spiritul sfânt a venit peste El, în acest fel ungându-L.

h - Isus, conceput de Spirit la Iordan
"Și Isus, fiind botezat, S-a ridicat îndată din apă. Și iată, cerurile I s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca un porumbel și venind peste El."
Matei 3:16

i - Isus, înviat ca ființa divină
"El este Capul trupului, al Bisericii.
El este Începutul,
Cel întâi- născut dintre cei morți,
pentru ca în toate să aibă cel dintâi loc."
Coloseni 1:18

     Această umplere cu Spirit a fost conceperea la o natură nouă — natura divină — care trebuia să fie deplin dezvoltată sau născută atunci când Și-a împlinit jertfirea — sacrificarea naturii umane.

    Această concepere a fost cu un pas mai sus de stările umane și este arătată prin piramida h, pe planul M, planul conceperii de spirit.

    Pe acest plan Isus Și-a petrecut trei ani și jumătate din viață, până când Și-a sfârșit existența umană pe cruce.

   Apoi, după ce a fost mort trei zile, a fost înviat la viață — la perfecțiunea ființei spirituale (i, planul L), născut din Spirit — „Cel întâi-născut dintre cei morți”. „Ce este născut din Duh este duh.

    Prin urmare, la învierea și după ((A231)) învierea Sa, Isus a fost spirit — o ființă spirituală; și în nici un sens n-a mai fost o ființă umană.

    Este adevărat, după învierea Sa a avut puterea să apară și a apărut ca om, pentru a-Și putea învăța ucenicii și a le dovedi faptul că nu mai era mort; dar El nu era om și nu era controlat de condițiile umane, ci putea merge și veni ca vântul (chiar când ușile erau închise) și nimeni nu putea spune de unde venea și încotro mergea.

„Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” Ioan 3:8. Compară cu Ioan 20:19, 26.

k - Isus,
40 de zile dupa învierea Sa, in glorie divină
 

"... pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat dintre cei morți și L-a pus să stea la dreapta Sa, în locurile cerești, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice autoritate și de orice nume, care se poate numi, nu numai ăn veacul acesta, ci si în cel viitor."
Efeseni 1:20,21

l - Isus,
in Veacul Evanghelic, asezat pe tron cu Tatăl Său

"Celui care va birui, îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și M-am așezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie." Apocalipsa 3:21

     Din momentul consacrării Sale spre jertfă, la botezul Său, umanul a fost socotit mort — și atunci s-a socotit începută noua natură care a fost completată la înviere, când a ajuns pe planul spiritual perfect, L — fiind înviat corp spiritual.

     La patruzeci de zile de la înviere Isus S-a înălțat la mărirea din locurile preaînalte — planul gloriei divine, K (piramida k). În timpul Veacului Evanghelic El a fost în glorie (l), „S-a așezat cu Tatăl pe scaunul Său de domnie”, Cap peste Biserica Sa de pe pământ — conducătorul și îndrumătorul ei.  

    În tot acest Veac Evanghelic, Biserica a fost în proces de dezvoltare, disciplinare și încercare, cu scopul ca la sfârșitul sau în secerișul veacului să poată deveni Mireasa Lui și împreună moștenitoare.

     Deci ea participă la suferințele Lui ca să poată fi și glorificată împreună cu El (planul K) când va veni timpul potrivit.

    Pașii Bisericii spre glorie sunt la fel cu cei ai Conducătorului și Domnului ei, care

„ne-a lăsat un exemplu, ca să călcăm pe urmele Lui”

— cu excepția că Biserica pornește de pe un plan mai jos.  

   Domnul nostru, după cum am văzut, a venit în lume pe planul perfecțiunii umane, N, în timp ce noi toți din rasa adamică suntem pe un plan mai jos, R — planul păcatului, imperfecțiunii și vrăjmășiei cu Dumnezeu.

    Primul lucru necesar pentru noi este deci să fim îndreptățiți și astfel să ajungem pe planul N.

    Cum se realizează aceasta? Prin fapte bune? Nu; păcătoșii nu pot face ((A232)) deloc fapte bune. Noi nu ne-am putut recomanda pe noi înșine lui Dumnezeu, așa că

„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

PilgrimCross.jpg (3788 bytes)

    Așadar, condiția pe baza căreia ajungem pe planul îndreptățirii sau perfecțiunii umane este că Cristos a murit pentru păcatele noastre, ne-a răscumpărat și ne-a ridicat „prin credința în sângele Lui” pe planul perfect de pe care am căzut prin Adam.

    Suntem îndreptățiți [ridicați pe planul N] prin credință. Și „fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu” (Romani 5:1) și nu mai suntem socotiți de Dumnezeu ca vrăjmași, ci ca fii umani îndreptățiți, pe același plan cu Adam și cu Domnul nostru Isus, cu deosebirea că ei au fost în realitate perfecți, în timp ce noi suntem numai socotiți de Dumnezeu astfel.

    Această îndreptățire socotită o realizăm prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu care spune: Voi sunteți „cumpărați”, „răscumpărați”, „îndreptățiți fără plată”.

    Noi stăm în fața lui Dumnezeu fără vină, fără pată și sfinți, în hainele dreptății lui Cristos atribuite nouă prin credință. Ca să poată purta pentru noi pedeapsa noastră, El a consimțit să I Se impute Lui păcatele noastre și a murit pentru noi ca și când El ar fi fost păcătosul.

    Prin urmare, dreptatea Lui este atribuită tuturor celor care acceptă răscumpărarea Lui și aduce cu ea toate drepturile și binecuvântările posedate la început, înainte de a intra păcatul. Ea ne restabilește la viață și la legătură cu Dumnezeu. Prin exercitarea credinței putem avea imediat această legătură, iar viața și o mai deplină legătură și bucurie sunt asigurate — la „timpul potrivit” al lui Dumnezeu.

PilgrimPray.jpg (4673 bytes)

     Dar să nu se uite că deși îndreptățirea este un lucru binecuvântat,  ea nu ne schimbă natura*: noi suntem tot ființe ((A233)) umane. Suntem salvați din starea nefericită de păcat și înstrăinare de Dumnezeu, și în loc să fim oameni păcătoși, suntem fii umani; și acum, pentru că suntem fii, Dumnezeu vorbește cu noi ca atare.

    În timpul Veacului Evanghelic El a chemat „turma mică” de „împreună moștenitori”, zicând: „Fiul Meu, dă-Mi inima ta” — adică, predă-te pe tine, toate puterile tale pământești, voința, talentele tale, tot ce-i al tău predă-Mi Mie, întocmai cum Isus ți-a lăsat exemplu; și Eu te voi face fiu pe un plan mai înalt decât cel uman.

    Te voi face fiu spiritual, cu un corp spiritual asemenea lui Isus cel înviat — „reprezentarea exactă a Ființei Tatălui”. Dacă vei renunța la toate speranțele, ambițiile, scopurile pământești etc., dacă îți vei consacra în întregime natura umană și o vei folosi cu totul în serviciul Meu, îți voi da o natură mai înaltă decât a restului rasei tale; te voi face „părtaș firii dumnezeiești”„moștenitor al lui Dumnezeu și împreună moștenitor cu Hristos, dacă suferi cu adevărat împreună cu El, ca să fii și slăvit împreună cu El”.


*Când se spune despre un om că are natură rea, cuvântul natură este folosit în sens acomodat. Strict vorbind, nici un om nu este rău prin natură.

Natura umană este „foarte bună”, un chip pământesc al naturii divine. Deci fiecare om este de natură bună, dificultatea constând în faptul că această natură bună a decăzut.

Nu este natural deci ca omul să fie rău, brutal etc., ci este natural ca el să fie asemenea lui Dumnezeu.

În acest sens primar folosim noi în cele de mai sus cuvântul natură.

Noi suntem îndreptățiți de Cristos la o întoarcere deplină în toate privilegiile și binecuvântările naturii noastre umane — chipul pământesc al lui Dumnezeu.

     Cei care apreciază corect valoarea acestui premiu pus în fața lor în Evanghelie pun la o parte cu bucurie orice greutate și aleargă cu răbdare alergarea stabilită, ca s-o poată câștiga. Nu ni s-au cerut fapte pentru a ne asigura îndreptățirea: toată lucrarea care se putea face în acest scop a fost făcută de Domnul nostru Isus; și când noi am acceptat prin credință lucrarea Lui terminată, am fost îndreptățiți, ridicați pe planul N.

    Dar acum, dacă noi vrem să mergem mai departe, nu putem merge fără fapte. Este adevărat, noi nu trebuie să ne pierdem credința, altfel ne vom pierde îndreptățirea; dar fiind ((A234)) îndreptățiți și continuând în credință, suntem în stare (prin harul dat nouă prin conceperea noastră de Spirit) să facem fapte, să producem roada acceptabilă pentru Dumnezeu. Și Dumnezeu cere aceasta, deoarece acesta este sacrificiul pentru care am încheiat legământ că-l vom face.

    Dumnezeu cere ca noi să ne arătăm aprecierea pentru marele premiu, dând pentru el tot ce avem și suntem; nu oamenilor, ci lui Dumnezeu — un sacrificiu sfânt și, prin Cristos, plăcut Lui — serviciul nostru înțelept.

Jesus10WidowsMiteA.jpg (3638 bytes)

Bănuțul văduvei zugrăvindu-l pe creștin dând totul în consacrarea lui / ei

 

 

CrossCrown3.jpg (1999 bytes)

    Când prezentăm toate aceste lucruri spunem: Doamne, cum ai vrea să-Ți dau aceasta, jertfa mea: timpul meu, talentul meu, influența mea etc? Apoi, examinând Cuvântul lui Dumnezeu pentru răspuns, auzim vocea Lui instruindu-ne să-I predăm tot ce-i al nostru, așa cum a făcut Domnul nostru Isus, făcând bine tuturor oamenilor după cum avem posibilitatea și în special casei credinței — servindu-i cu hrană spirituală sau naturală, îmbrăcându-i cu dreptatea lui Cristos sau cu veșminte pământești, după cum avem capacitatea sau după cum ei au nevoie.

     După ce am consacrat tot, suntem concepuți de Spirit, am ajuns pe planul M; și acum, prin puterea dată nouă, dacă o folosim, vom fi în stare să ne îndeplinim legământul și să ieșim biruitori și mai mult decât biruitori, prin (puterea sau Spiritul Lui) Cel care ne-a iubit și ne-a cumpărat cu propriul Său sânge prețios. Dar astfel mergând pe urmele lui Isus,

„Nu gândi c-ai biruința
Și nu-ți înceta silința.
Lucrarea terminată nu-ți va fi
Până când coroana ți-o vei dobândi”.

     Coroana va fi câștigată când noi, asemenea credinciosului nostru frate Pavel, vom fi luptat lupta bună și ne vom fi sfârșit calea, dar nu mai devreme. Până atunci flacăra și tămâia sacrificiului strădaniei și serviciului trebuie să se înalțe zilnic — un sacrificiu cu mireasmă dulce pentru Dumnezeu, acceptabil prin Isus Cristos, Domnul nostru.

((A235))

    Cei din această clasă învingătoare care „dorm” vor fi înviați ca ființe spirituale, pe planul L, iar cei din aceeași clasă care sunt vii și rămân până la venirea Domnului vor fi „schimbați” pe același plan de ființă spirituală și nu vor „dormi” nici o clipă, deși „schimbarea” va necesita dizolvarea vasului pământesc. Nemaifiind ființe pământești, slabe, muritoare, supuse putrezirii, aceștia vor fi atunci născuți pe deplin din Spirit — ființe cerești, spirituale, nesupuse putrezirii, nemuritoare. 1 Corinteni 15:44, 52.

Bride10.jpg (2712 bytes)

    Nu știm cât timp va trece după „schimbarea” sau desăvârșirea lor ca ființe spirituale (planul L), până când, ca o companie deplină și completă, ei vor fi glorificați (planul K) împreună cu Domnul, uniți cu El în putere și slavă mare.

    Această unificare și glorificare deplină a întregului corp al lui Cristos cu Capul, înțelegem că este „nunta Mielului” cu Mireasa Sa, când ea va intra pe deplin în bucuriile Domnului ei.          

m - Clasa concepută de Spirit care devine Turma Mare
"...o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere ... stând în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului,  îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini."
Apocalips 7:9

 

n - Clasa concepută de Spirit care devine Mireasa lui Cristos
"Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit cu plăcere să vă dea împărăția." Luca 12:32

    Priviți din nou pe schiță — n, m, p, q sunt patru clase distincte care unite reprezintă Biserica Evanghelică nominală ca întreg, pretinzând a fi corpul lui Cristos. Ambele clase, n și m, sunt pe planul conceperii de spirit, M.

     Aceste două clase au existat împreună de-a lungul Veacului Evanghelic; ambele au făcut legământ cu Dumnezeu să devină jerfe vii; ambele au fost „acceptate în Cel Preaiubit” și au fost concepute de Spirit ca „noi creații”. Diferența între ele este aceasta: n reprezintă pe aceia care-și îndeplinesc legământul și sunt morți cu Cristos față de voința, scopurile și ambițiile pământești, în timp ce m reprezintă grupa mai mare a copiilor concepuți de spirit care au făcut legământ, dar care, vai! se trag înapoi de la îndeplinirea legământului lor. Clasa n este compusă din biruitorii care vor fi Mireasa lui Cristos, care vor sta cu Domnul pe tronul Său în glorie — planul K.

    Aceasta este „mica turmă” căreia Tatăl îi dă cu plăcere Împărăția (Luca 12:32).

    Cei din clasa m se retrag de la ((A236)) moartea voinței umane, dar Dumnezeu totuși îi iubește și de aceea îi va aduce prin adversitate și strâmtorare pe planul L, planul spiritual perfect. Dar ei își vor fi pierdut dreptul la planul K, tronul gloriei, deoarece n-au fost biruitori.

    Dacă prețuim iubirea Tatălui, dacă dorim aprobarea Domnului nostru, dacă aspirăm să fim membri ai corpului Său, Mireasa Sa, și să stăm pe tronul Său, trebuie să ne îndeplinim credincioși și cu plăcere legământul de sacrificiu.      

p - Credincioși,
dar nu deplin consacrați

"Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși."
Matei 22:14

 

q - Cei care merg la biserică, dar nu cred; Ipocriții
"Păziți-vă de proroci mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori."
Matei 7:15

Wheat5.jpg (5526 bytes)

""Lăsați-le să crească împreună până la seceriș; și la timpul secerișului, voi spune secerătorilor:

"Culegeți întâi neghina, și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu."  
Matei
13:30

Wheat7.jpg (4312 bytes)

    Majoritatea Bisericii nominale este reprezentată prin secțiunea p. Să se remarce că ei nu sunt pe planul M, ci pe planul N. Ei sunt îndreptățiți, dar nu sfințiți. Ei nu sunt deplin consacrați lui Dumnezeu și de aceea nu sunt concepuți ca ființe spirituale. Totuși, ei sunt mai sus decât lumea, pentru că acceptă pe Isus ca răscumpărarea lor din păcat, dar ei n-au acceptat chemarea de sus a acestui veac pentru a deveni parte din familia spirituală a lui Dumnezeu.

    Dacă vor continua în credință și se vor supune cu totul legilor drepte ale Împărăției lui Cristos, în Timpurile Restabilirii vor ajunge în final la asemănarea omului pământesc perfect, Adam. Ei vor recâștiga complet tot ceea ce a fost pierdut prin el. Vor ajunge la aceeași perfecțiune umană — mintal, moral și fizic, și iarăși vor fi în chipul lui Dumnezeu, așa cum a fost Adam, fiindcă pentru aceasta au fost răscumpărați. Iar poziția lor de îndreptățire, planul N, ca unii care au auzit și au crezut în mântuirea prin Cristos, este o binecuvântare specială de care ei se bucură prin credință mai devreme decât lumea în general (pentru că în Veacul Milenar toți vor fi aduși la o cunoștință corectă a Adevărului).

   În orice caz, aceștia vor avea avantajul unui început mai timpuriu și un anumit progres în direcția bună. Dar clasa p nu profită de beneficiul real al acestei îndreptățiri prin credință în timpul prezent. Îndreptățirea este acordată acum cu scopul de a permite unora să facă un sacrificiu plăcut și să ajungă în clasa n ca membri ai „trupului lui Hristos”.

    Cei din clasa p primesc favoarea lui Dumnezeu [îndreptățirea] „în zadar” (2 Corinteni 6:1): ((A237)) ei n-o folosesc pentru a merge mai departe ca să se aducă pe sine sacrificii plăcute, în acest timp în care sacrificiile sunt plăcute lui Dumnezeu. Cei din această clasă sunt numiți de către apostol „frați”, deși nu sunt „sfinți”, deși nu sunt membri ai „trupului” consacrat (Romani 12:1). În acest sens toți oamenii, când vor fi restabiliți, vor fi veșnic frați ai Cristosului și copii ai lui Dumnezeu, deși de natură diferită. Dumnezeu este Tatăl tuturor care sunt în armonie cu El, de pe orice plan și de orice natură.

      O altă clasă legată de Biserica nominală, care niciodată n-a crezut în Isus ca jertfă pentru păcatele ei și care în consecință nu este îndreptățită — nu este pe planul N — este reprezentată sub planul N, prin secțiunea q. Aceștia sunt „lupii în piei de oaie”, chiar dacă se numesc pe ei înșiși creștini și sunt recunoscuți ca membri ai Bisericii nominale.  

    Ei nu sunt cu adevărat credincioși în Cristos ca Răscumpărătorul lor; ei aparțin planului R, fac parte din lume, sunt nepotriviți în Biserică și sunt o mare daună pentru ea. În această stare combinată, cu aceste clase diferite, n, m, p și q, amestecându-se împreună și toți numindu-se creștini, a existat Biserica de-a lungul întregului Veac Evanghelic.

   După cum a prezis Domnul nostru, împărăția nominală a cerurilor (Biserica nominală) este ca un câmp semănat cu grâu și neghină. Și El a spus că le va „lăsa să crească împreună până la seceriș”, până la sfârșitul veacului. La vremea secerișului El va zice secerătorilor („îngerilor” — mesagerilor): Adunați neghina și legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul Meu. Matei 13:38, 41, 49.

    Aceste cuvinte ale Domnului nostru ne arată că, în timp ce El a hotărât să le lase pe amândouă să crească împreună în decursul veacului și să fie recunoscuți ca membri ai Bisericii nominale, El de asemenea a hotărât să vină un timp de separare între aceste elemente diferite, când să fie descoperiți cei care sunt cu adevărat Biserica, sfinții Săi (n) aprobați și în posesia lui Dumnezeu. Matei 13:39.

((A238))

Wheat.jpg (3601 bytes)

    În timpul Veacului Evanghelic a crescut atât sămânța cea bună cât și cea falsă sau neghina. „Sămânța bună sunt fiii împărăției”, fiii spirituali, clasele n și m, în timp ce „neghina sunt fiii Celui Rău”.

     Toată clasa q și mulți din clasa p sunt prin urmare „neghină”, deoarece „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” și „sunteți robii aceluia de care ascultați”. Deoarece clasa p nu-și consacră serviciul și talentele pentru Domnul care i-a cumpărat — un serviciu înțelept — fără îndoială că de fapt ei își folosesc mult din timpul și talentul lor în opoziție cu Dumnezeu, și deci în serviciul vrăjmașului.    

Wheat6.jpg (4192 bytes)

Secerișul este un timp de separare a grâului de neghină.

    Acum remarcați pe schiță secerișul sau sfârșitul Veacului Evanghelic; remarcați cele două părți în care este împărțit — șapte ani și treizeci și trei de ani, paralela exactă a secerișului Veacului Iudeu.

   Acest seceriș, ca și cel Iudeu, va fi întâi un timp de încercare și cernere pentru Biserică, și după aceea un timp de mânie sau de vărsare a „ultimelor șapte nenorociri” peste lume, inclusiv peste Biserica nominală. Biserica Iudee a fost „umbra” sau modelul pe plan natural a tot ce posedă Biserica Evanghelică pe plan spiritual. Ceea ce a încercat pe Israelul natural în secerișul veacului lor a fost ADEVĂRUL prezentat lor atunci.

   Adevărul cuvenit atunci a fost secera, și el a separat pe „israeliții adevărați” de Biserica nominală iudee; și grâul adevărat, în comparație cu cei pretinși, n-a fost decât o parte. Tot așa este și secerișul acestui veac. Secerișul Veacului Evanghelic, ca și acela al Veacului Iudeu, este sub supravegherea secerătorului principal, Domnul nostru Isus, care atunci trebuie să fie prezent (Apocalipsa 14:14).

    Prima lucrare a Domnului nostru în secerișul acestui veac va fi să separe ce este adevărat de ce este fals. Biserica nominală, datorită stării ei amestecate, este numită de Domnul „Babilon” — confuzie; și secerișul este timpul de separare a diferitelor clase din Biserica nominală și de coacere și desăvârșire a clasei n.

   Va fi ((A239)) separat grâul de neghină, grâul copt de cel necopt etc. Cei din clasa n sunt „cel dintâi rod” al grâului, și după ce sunt separați, la timpul cuvenit, vor deveni mireasa lui Cristos și vor fi pentru veșnicie cu Domnul lor și asemenea Lui.

r - Isus, la a doua venire
"Și dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni di nou și vă voi lua cu Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi."
Ioan 14:3

s - Turma Mica, separată de Biserica Nominala
""Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:
"Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, 
ca sa nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu primiți din pedepsele ei!""
Apocalipsa 18:4

S - Timpul de strâmtorare al omenirii în Veacul Evanghelic. Separarea grâului de neghină.

 

    Separarea de Babilon a acestei turme mici este arătată prin figura s. Ea este pe cale să devină una cu Domnul, să-I poarte numele și să-I împărtășească gloria. Cristosul glorificat, Cap și corp, este arătat prin figura w.

   Figurile t, u și v reprezintă Babilonul — Biserica nominală — căzând, făcându-se bucăți în „timpul de strâmtorare”, în „ziua Domnului nostru”.

    Deși acesta poate părea un lucru îngrozitor, totuși, de fapt va fi de mare folos pentru tot grâul adevărat.

    Babilonul cade pentru că nu este ceea ce pretinde a fi. Biserica nominală conține mulți ipocriți, care s-au asociat cu ea datorită poziției ei onorabile în ochii lumii și care prin conduita lor fac Babilonul un miros neplăcut în nările lumii.

    Domnul întotdeauna le-a cunoscut adevăratul caracter, dar conform scopului Său îi lasă în pace până la seceriș, când va  

„culege din împărăția Lui [din Biserica adevărată, și va lega în snopi] toate pricinile de păcătuire și pe cei care practică fărădelegea, și-i va arunca în cuptorul de foc [strâmtorare, distructivă pentru sistemul lor nominal și pentru pretenția lor falsă]...Atunci cei drepți [clasa n] vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13:41-43).

    Strâmtorarea care vine asupra Bisericii va fi în mare măsură pricinuită de creșterea necredinței și spiritismului de diferite feluri, care vor fi încercări severe, pentru că Babilonul deține așa de multe doctrine contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

    După cum în secerișul Veacului Iudeu crucea lui Cristos a fost o piatră de poticnire pentru evreul care aștepta glorie și putere, iar pentru grecul înțelept în felul lumii o nebunie, tot așa în secerișul Veacului Evanghelic ea va fi iarăși piatra de poticnire și stânca de cădere.

((A240))  

t - Turma Mare
"Iar, dacă cineva clădește pe această temelie: aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie,
lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua o va face cunoscută ... focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia..."
1 Corinteni  3:12, 13

u - Căderea Babilonului
"Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți, și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui."
Apocalipsa 16:19

v - Babilonul, elementul ipocrit
"" El a strigat cu glas puternic și a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al demonilor, o
închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate si urâcioase." 
Apocalipsa 18:2

w - Cristos glorificat, Cap si Corp
"Și am văzut coborându-se din cer, de la Dunmezeu, cetatea sfânta, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă, împodobită pentru soțul ei."
Apocalipsa 21:2

   Toți cei care au clădit pe Cristos altceva decât aur, argint și pietre prețioase de adevăr și un caracter corespunzător cu acestea, se vor pomeni serios asaltați în timpul mâniei („focului”), deoarece tot lemnul, fânul și trestia doctrinei și practicii vor fi arse.

    Cei care au zidit corespunzător, și care, prin urmare, au caracterul aprobat, sunt reprezentați prin figura s, în timp ce t reprezintă pe „mulțimea mare”, concepută de Spirit, dar care a zidit cu lemn, fân și trestie — grâu, dar nu copt deplin la timpul adunării primelor roade (s).

   Ei (t) pierd premiul tronului și natura divină, dar în final vor ajunge să se nască ființe spirituale de un ordin mai jos decât natura divină.  

    Deși aceștia sunt cu adevărat consacrați, ei sunt biruiți de spiritul lumesc în așa măsură încât nu-și aduc viața ca jertfă. Chiar în „seceriș”, în timp ce membrii în viață ai Miresei sunt separați de ceilalți prin adevăr, urechile lor, inclusiv ale clasei t, vor fi slabe la auzit.

    Ei vor fi greoi la crezut și greoi în acțiune în timpul acela de separare. Fără îndoială, ei vor fi foarte deprimați când își vor da seama după aceea că Mireasa s-a completat și s-a unit cu Domnul și că ei, fiind atât de nepăsători și îngreuiați, au pierdut marele premiu; dar frumusețea planului lui Dumnezeu, pe care ei atunci vor începe să-l discearnă ca un plan de iubire, atât pentru ei cât și pentru toată omenirea, le va birui tristețea și vor striga:

„Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, a început să împărățească. Să ne bucurăm și să ne înveselim și să-I dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19:6, 7).

   Remarcăm de asemenea pregătirea abundentă a Domnului: li se trimite mesajul — Deși nu sunteți Mireasa Mielului, puteți fi prezenți la ospățul de nuntă —

„Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” (versetul 9).

    La timpul cuvenit, această companie va ajunge, prin disciplinările Domnului, pe deplin în ((A241)) armonie cu El și cu planul Lui, și își vor spăla hainele ca să poată ajunge în cele din urmă la o poziție lângă Mireasă — y, pe planul spiritual, L. Apocalipsa 7:14, 15.

      Timpul de strâmtorare va afecta lumea după ce Babilonul va începe să cadă și să se dezintegreze. Va fi o răsturnare a întregii societăți și a guvernelor omenești, pregătind lumea pentru domnia dreptății.

   În timpul de strâmtorare Israelul natural (e), care a fost respins până când va fi intrat numărul deplin dintre neamuri, va fi restabilit în favoarea lui Dumnezeu, iar Biserica Evanghelică sau Israelul spiritual va fi completat și glorificat.

     În timpul Veacului Milenar, Israel va fi națiunea de frunte de pe pământ, în fruntea tuturor de pe planul pământesc de existență, și toți cei ascultători vor fi aduși treptat în unitate și armonie cu el.

x - Clasa lui Cristos glorificată, domnind
"...vor fi preoți ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor împărăți cu El o mie de ani."
Apocalipsa 20:6

y - Turma Mare
"După aceste lucruri m-am uitat, și iată o mare mulțime ...din orice neam, din orice  seminție, din orice popor si de orice limbă, stând în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea  Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini."
Apocalipsa 7:9

z - Israelul trupesc restaurat
"Și în felul acesta tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: "Salvatorul va veni din Sion, și va îndepărta  nelegiurile de la Iacov."
Romani 11:26

    Atât restabilirea lor cât și aceea a lumii în general la natură umană perfectă va fi o lucrare treptată, pentru realizarea ei deplină cerându-se întreg Veacul Milenar. În timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, urmările morții adamice vor fi înghițite sau nimicite.

    Diferitele ei etape: boala, durerea și slăbiciunea, ca și mormântul, se vor supune puterii Marelui Restaurator, până când, la sfârșitul acelui veac, marea piramidă de pe schița noastră va fi completă.

     Cristosul (x) va fi capul tuturor lucrurilor — al mulțimii mari, al îngerilor și al oamenilor — alături de Tatăl; următoarea în rând sau rang va fi mulțimea mare, ființe spirituale (y), iar următorii, îngerii; apoi Israelul după trup (z), cuprinzând numai pe israeliții adevărați, în fruntea neamurilor pământului; apoi lumea (W), restabilită la perfecțiunea ființei, asemenea capului rasei umane, Adam, înainte de a păcătui.

    Această restabilire va fi îndeplinită treptat în cursul Veacului Milenar — „timpurile restabilirii” (Faptele 3:21).

    Cu toate acestea, unii vor fi nimiciți dintre oameni: întâi, toți cei care sub lumină și ((A242)) posibilitate deplină, timp de o sută de ani, vor refuza să facă progres spre dreptate și perfecțiune (Isaia 65:20); și apoi cei care, după ce au progresat spre perfecțiune, într-o încercare finală la sfârșitul Mileniului se vor dovedi necredincioși (Apocalipsa 20:9).

    Aceștia vor muri în moartea a doua, din care nu este promisă nici o înviere sau restabilire. Numai o încercare individuală deplină se dă. Numai o răscumpărare se dă vreodată. Cristos nu mai moare.

      Când privim marele plan al Tatălui nostru pentru înălțarea Bisericii și prin ea pentru binecuvântarea lui Israel și a tuturor familiilor pământului, printr-o restabilire a tuturor lucrurilor, ne vine în minte cântarea îngerilor:     

W - Omenirea restaurata la perfectiune si armonie cu Dumnezeu

"Și am auzit un glas tare, care venea din cer, zicând: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va  locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei, Dumnezeul lor."
Apocalipsa 21:3

PyramidEstelleB.gif (33871 bytes)

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oameni”.

    Aceasta va fi încheierea planului lui Dumnezeu — „unirea împreună în Hristos a tuturor lucrurilor”. Cine va spune atunci că planul lui Dumnezeu a fost un eșec? Cine va spune atunci că El n-a ținut sub control răul pentru bine și n-a făcut ca atât mânia oamenilor cât și a diavolilor să-L laude?

     Figura unei piramide nu numai că servește bine scopului de a ilustra ființele perfecte, dar și continuă să corespundă scopului de a ilustra reprezentarea unității întregii creații, așa cum, în împlinirea planului lui Dumnezeu, ea va fi una atunci când se va ajunge la armonia și perfecțiunea tuturor lucrurilor sub conducerea lui Cristos Capul, nu numai al Bisericii, care este corpul Său, dar și al tuturor lucrurilor din cer și de pe pământ. Efeseni 1:10.

Pyramid.jpg (22346 bytes)

     Isus Cristos a fost „începutul”, „capul”, „piatra din vârf”, „piatra (superioară) din capul unghiului” acestei structuri mărețe, care este numai începută încă; și în armonie cu liniile și unghiurile pietrei din vârf trebuie să fie zidită dedesubt fiecare piatră. Nu are importanță câte feluri de pietre pot fi în această structură, nu are importanță câte naturi distincte pot fi printre fiii lui Dumnezeu, ((A243)) pământești și cerești; pentru a fi veșnic plăcuți Lui, toți trebuie să fie conformați chipului Fiului Său.

    Toți cei care vor fi din această clădire trebuie să se împărtășească din spiritul ascultării de Dumnezeu și al iubirii față de El și față de toate creaturile Sale (spirit atât de amplu ilustrat în Isus), împlinirea legii — Să iubești pe Domnul cu toată inima ta, cu toată mintea, sufletul și puterea ta, și pe aproapele tău ca pe tine însuți.   

     În acest proces (așa cum Cuvântul lui Dumnezeu prezintă această unire într-unul a toate lucrurile, atât cerești, cât și pământești, sub un cap), a fost ales întâi Capul, Isus Cristos, în al doilea rând corpul Său, Biserica. Apoi vin la rând îngerii și alte clase spirituale, apoi vrednicii lui Israel și lumea. Aranjarea în ordine se va desfășura începând cu cel mai înalt, până când toți care vor vrea, vor fi aduși în armonie și unitate.

     O particularitate este că această piatră din capul unghiului, încercată, principală, este pusă întâi și este numită piatra de temelie. În acest fel este ilustrat faptul că temelia întregii speranțe în Dumnezeu și în dreptate este pusă, nu pe pământ, ci în ceruri. Iar cei zidiți sub ea și uniți cu această temelie cerească sunt ținuți prin atracții și legi cerești.

    Și deși această ordine este tocmai opusul unei construcții pământești, cât de potrivit este a se pune întâi piatra în a cărei asemănare va trebui să se găsească toată structura. Și, de asemenea, cât de potrivit este să aflăm că temelia noastră este pusă în sus, nu în jos; și că noi, ca pietre vii, suntem „zidiți în El în toate”.

    Astfel lucrarea va progresa în timpul Veacului Milenar până când orice creatură, de orice natură, în cer și pe pământ, va lăuda și va servi pe Dumnezeu în conformitate cu liniile ascultării perfecte.  

     Atunci universul va fi curat, fiindcă în ziua aceea „Oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit din mijlocul poporului” — în moartea a doua. Faptele 3:22, 23.

((A244))

 

 

 

TabWaterC.jpg (20842 bytes)

 


TabAltar.jpg (7866 bytes)
u - Altarul de arama

 

TabLaver.jpg (12450 bytes)
v-Ligheanul

 

TabCandlestickS.jpg (20610 bytes)
x-Sfeșnicul

TabPurpCourtA.jpg (19598 bytes)
Cortul întâlnirii în pustie

    Aceeași lecție arătată în schița planului veacurilor este prezentată și aici în acest tip aranjat divin, a cărui lecție va fi examinată ulterior mai deplin. Îl plasăm alături pentru a se putea remarca sau aprecia în mod corect că diferitele planuri sau pași spre Sfânta Sfintelor dau învățătură despre aceiași pași deja examinați în detaliu.

    Toată lumea zace în păcat, pe planul degradării, R, în afara curții Cortului întâlnirii. Intrând prin „poartă” în „curte”, devenim persoane credincioase sau îndrepățite, pe planul N.

    Cei care merg mai departe în consacrare, continuă spre ușa Cortului întâlnirii și intrând înăuntru (planul M) devin preoți. Ei sunt întăriți de „pâinea pentru punere înainte”, luminați de „sfeșnic” și li se permite să ofere pe „Altarul de Aur” tămâie plăcută lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

    În final, la întâia înviere, ei intră în starea spirituală perfectă, sau în „Sfânta Sfintelor” (planul L), și atunci sunt asociați cu Isus în gloria împărăției, planul K.             

SPERANȚĂ BINECUVÂNTATĂ

„Încă puțin, și luptele pământului se vor sfârși;
Încă puțin, și lacrimile șterse-i vor fi;
Încă puțin, și-a lui Iehova putere va preface
Această noapte-ntunecată-n Milenară Zi.

Încă puțin, și răul care pe oameni a-mpovărat
Va fi doar amintire din trecut;
Încă puțin, și iubirea care i-a răscumpărat
Va schimba plânsul în recunoscător cânt.

Încă puțin! Cu cât e mai aproape,
Cu-atâta străluce mai tare aurora de mărită zi.
Laudă lui Dumnezeu, lumina cu fiecare ceas mai clară se face,
Luminând tot mai mult până la deplina zi.”

LittleWhileF.jpg (4678 bytes)

 

Pentru a va întoarce la pagina principală, clic pe Harta.

HomeSymbol.jpg (6039 bytes)

Trimiteți E-mail la
   
cu întrebări sau comentarii referitoare 
la această pagină.