--"Ziua lui Iehova", "Ziua razbunarii", "Ziua maniei"
--Un timp de mare stramtorare
--Cauza ei
--Marturia Bibliei cu privire la ea
--Focul si furtuna ei, clatinarea si topirea ei,  prezentate ca
   fiind simbolice
--Marturia lui David
--Marturia Revelatorului
--Situatia prezenta si perspectiva de viitor, asa cum sunt
   vazute de partile opuse, capitalistii si salariatii
--Un remediu care nu va reusi
--Valul ridicat si lumina admisa  tocmai la timpul potrivit
--Dovada la aceasta
--Conditia sfintilor in timpul stramtorarii si atitudinea lor
   cuvenita fata de ea

Christos va fi Generalul lui Iehova.

    Si nu este de mirare ca o revolutie de asemenea proportii si necesitand asa mari schimbari va cauza stramtorare. Revolutii mici au cauzat stramtorare in fiecare varsta; si aceasta, cu atat de mult mai mare decat oricare alta revolutie anterioara, va fi un timp de stramtorare cum n-a fost de cand sunt popoare-nu, si nici nu va mai fi. # Da 12:1; Matei 24:21, 22.

    Este numita "Ziua lui Iehova" pentru ca, desi Cristos, cu titlu si putere regala, va fi prezent ca reprezentantul lui Iehova, preluand grija tuturor afacerilor in timpul acestei zile de stramtorare, El va fi mai mult ca General al lui Iehova, supunand toate lucrurile, decat ca Print al Pacii, binecuvantand pe toti.

    Intre timp, pe masura ce ideile si sistemele false si imperfecte vor cadea, stindardul noului Rege se va ridica, si in cele din urma El va fi recunoscut si acceptat de toti ca Rege al regilor. Astfel este prezentata de profeti lucrarea lui Iehova de stabilire a stapanirii lui Cristos:

"Iti voi da popoarele de mostenire si marginile pamantului in stapanire". {# Ps 2:8}

"In zilele acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie". {# Da 2:44}

    Cel Batran de Zile S-a asezat, si Unul ca un Fiu al Omului a inaintat spre El si I S-a dat stapanire, si toate stapanirile Ii vor sluji si-L vor asculta. {# Da 7:9,13,14,22,27} La acestea se adauga declaratia lui Pavel ca, atunci cand Cristos va realiza obiectivul domniei Sale,

"atunci chiar si Fiul Se va supune Celui (Tatalui) care I-A SUPUS TOATE". 1 Corinteni 15:28.

Dumnezeu a stabilit anumite legi in armonie cu care opereaza.

    Sfatul lui Dumnezeu a fost, cu exceptia unor putini, continuu respins de omenire; si, dupa cum am aratat, El le-a permis sa-si aiba propriul drum si sa-L scoata din inimi pe El si sfaturile Lui (Romani 1:28). Atunci El Si-a limitat grija speciala la Avraam si la samanta lui, care au declarat ca doresc drumul si serviciul Lui.

    Impietrirea inimii lor ca popor, si nesinceritatea inimii lor fata de Dumnezeu, nu numai ca in mod natural i-a impiedicat sa primeasca pe Mesia, dar tot atat de natural i-a pregatit si i-a dus la stramtorarea care a sfarsit existenta lor nationala.

"Timpul de strimtorare" va fi consecinta naturala a lipsei de neprihanire.

    Aceasta ar fi avut o mare influenta asupra oamenilor, daca ar fi dat atentie instructiunii Domnului, dar, voit ca intotdeauna, ei au profitat putin de sfatul Scripturilor, si ca urmare a neglijentei va veni stramtorarea Zilei Domnului. Din nou, se poate spune ca aceasta este mania lui Dumnezeu in masura in care vine prin nesocotirea sfaturilor Sale si ca rasplata a nedreptatii.

    Cu toate acestea, vazuta in alta lumina, stramtorarea care vine peste lume este rezultatul natural sau legitim al pacatului, ceea ce Dumnezeu a prevazut, si daca sfaturile Sale erau urmate ele i-ar fi protejat de ea.

Lumea a ignorat sfatul lui Dumnezeu.

Vocea avarului:
--Acapareaza cit poti...

"Fereste-ti limba de rau si buzele de cuvinte inselatoare. Departeaza-te de rau si fa binele; cauta pacea si urmareste-o". {# Ps 34:13,14}

    Putini au dat atentie acestui mesaj. Numai o turma mica a jertfit, iar cat despre lume, desi si-a afisat deviza "cinstea este cea mai buna politica", in general a neglijat s-o practice. Ea a dat atentie mai degraba vocii avaritiei: Ia tot ce poti din bogatiile, onoarea si puterea acestei lumi, nu conteaza care este metoda prin care le obtii, si nu conteaza cine pierde prin castigul tau.

    Intr-un cuvant, stramtorarea acestei Zile a Domnului n-ar veni, n-ar putea veni, daca principiile legii lui Dumnezeu ar fi respectate in oarecare grad apreciabil. Aceasta lege rezumata pe scurt este: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti (Matei 22:37-39).

    Fiindca mintea degradata sau trupeasca este opusa acestei legi a lui Dumnezeu si nu supusa, va veni stramtorarea ca urmare fireasca, precum recoltatul dupa semanat.

Inima egoista, de piatra a omului va deveni o inima de carne.

    A fost acelasi in fiecare varsta a lumii, si va fi pana cand, prin forta domniei de fier a lui Mesia, nu taria, nici lacomia, ci iubirea va hotari si va impune ce este DREPT, pana cand toti vor avea posibilitatea sa invete beneficiile superioare ale domniei dreptatii si iubirii, in comparatie cu cele ale egoismului si tariei; pana cand, sub influenta luminii soarelui adevarului si dreptatii, inima de piatra, egoista a omului, va deveni iarasi ca si atunci cand Dumnezeu a spus despre ea: "foarte buna" -o inima de carne. Ezechiel 36:26.

Cum s-a ajuns de la iubirea Dumnezeiasca la egoism?

Aprovizionarea a devenit scopul si interesul principal al vietii.

    Cand au plecat si au inceput batalia vietii, cautand sa-si prelungeasca existenta pana la limita maxima, parintii nostri condamnati au fost intampinati cu spini, maracini, palamida si pamant steril; si lupta cu acestea a produs, ceea ce Domnul declarase, osteneala si sudoarea fetei. Treptat, calitatile mintale si morale au inceput sa se micsoreze din lipsa de exercitiu, in timp ce caracteristicile inferioare, prin exercitiu constant, au retinut o sfera mai larga.

    Intretinerea a devenit scopul si interesul principal al vietii; si costul ei in munca a devenit standardul dupa care s-au estimat toate celelalte interese, iar Mamon a devenit stapanul oamenilor.

    Ne putem mira ca in asemenea circumstante omenirea a devenit egoista, lacoma si hrapareata, fiecare straduindu-se dupa cat mai mult, intai din necesitate, iar apoi pentru onorurile si bogatiile acordate de Mamon?

    Aceasta nu este decat tendinta naturala de care Satan a profitat mult.    

Valul ignorantei si superstitiei este acum in proces de inlaturare.

Bogatia aduce multe rele impreuna cu citeva binecuvintari.

    Dar pe masura ce s-a apropiat timpul in care Iehova a planificat sa binecuvanteze lumea printr-o restabilire prin Mesia, El a inceput sa ridice valul ignorantei si superstitiei, prin inlesnirile si inventiile moderne; si cu acestea a venit ridicarea generala a poporului si scaderea puterii stapanitorilor pamantesti. Bogatia lumii nu mai este in mainile regilor ei, ci in principal printre popor.

    Desi bogatia aduce multe rele, ea aduce si unele binecuvantari: cei bogati primesc o educatie mai buna-dar astfel ei sunt ridicati intelectual deasupra celor mai saraci si devin mai mult sau mai putin asociati cu regalitatea. Deci exista o aristocratie care are atat bani cat si educatie ca s-o sustina si s-o ajute in lupta ei avara de a lua tot ce poate si de a se mentine cu orice pret in primele randuri.

Pe masura ce oamenii profita de facilitatile de educatie, incep sa gindeasca si sa analizeze lucrurile.

    Fara indoiala, multi dintre acestia in mod cinstit cred ca interesele contradictorii ale inchinatorilor lui Mamon (ei insisi de o parte, iar cei bogati de cealalta) ar putea fi usor si corect reglate; si fara indoiala simt ca daca ar fi bogati ei ar fi foarte binevoitori si foarte dispusi sa-si iubeasca aproapele ca pe sine.

    Dar evident ei se inseala; deoarece in starea lor prezenta numai putini manifesta intr-adevar un astfel de spirit, iar cel care n-ar fi credincios in folosirea a putin din bunurile acestei lumi n-ar fi credincios nici daca ar avea mai mari bogatii. De fapt, imprejurarile dovedesc aceasta; deoarece unii din cei cu inima cea mai impietrita si mai egoista dintre cei bogati sunt aceia care s-au ridicat pe neasteptate din randurile de jos ale societatii.

Spitale

Biblioteci

    Aceste institutii aproape intotdeauna isi datoresc existenta celor milostivi si binevoitori dintre bogati, si sunt chestiuni pe care clasele mai sarace n-au nici timpul, si in general nici educatia si interesul necesar pentru a le pune in actiune cu succes.

     Cu toate acestea, astazi se vede o opozitie crescanda intre clasa bogata si clasa muncitoare-o amaraciune crescanda din partea muncii, si un simtamant crescand printre cei bogati ca nimic in afara de bratul tare al legii nu va proteja ceea ce ei cred ca sunt drepturile lor.

Exista o opozitie crescinda intre cei bogati si munca.

Cresterea cunostintei si a libertatii au adus nemultumire.

    Multe Scripturi arata clar ca acesta va fi caracterul stramtorarii in care sistemele civile, sociale si religioase prezente vor trece; si astfel va fi urmarea cresterii cunostintei si libertatii, din cauza imperfectiunii mintale, morale si fizice a omului.

    La aceste Scripturi se va face referire la timpul potrivit; aici insa putem atrage atentia numai asupra catorva din ele, informand intre timp pe cititorii nostri ca in multe din profetiile Vechiului Testament, in care Egiptul, Babilonul si Israelul figureaza atat de mult, nu numai ca s-a intentionat o implinire literala, dar si o a doua, inca mai larga. Astfel, de exemplu, prezicerile referitoare la caderea Babilonului etc., ar trebui sa fie considerate peste masura de extravagante daca n-am recunoaste atat un Babilon simbolic si antitipic, cat si unul lite-ral.

    Cartea Apocalipsei contine preziceri inregistrate mult timp dupa ce Babilonul literal era in ruine, si deci, evident, aplicabile numai la Babilonul simbolic; totusi, asemanarea mare a cuvintelor profetilor, aparent adresate direct Babilonului literal, sunt indicate astfel ca intr-un sens special apartin Babilonului simbolic.

    In aceasta implinire mai larga, Egiptul reprezinta lumea, Babilonul reprezinta Biserica nominala numita crestinatate, in timp ce, asa cum deja s-a aratat, Israelul adesea reprezinta intreaga lume, asa cum va fi in starea ei indreptatita-glorioasa ei Preotime Regala, levitii ei sfinti si poporul ei credincios si inchinator, indreptatit prin jertfa de Ispasire si adus in starea de reconciliere cu Dumnezeu.

    Lui Israel ii sunt promise binecuvantarile, Egiptului plagile, si puternicului Babilon o uimitoare, completa si vesnica rasturnare, "ca o mare piatra de moara aruncata in mare" (Apocalips 18:21), ca sa nu mai fie niciodata restabilit, ci sa fie tinut in oprobiu vesnic.    

"Ascultati acum, voi bogatilor! Plangeti si strigati din cauza nenorocirilor care vin peste voi! Bogatiile voastre au putrezit (si-au pierdut valoarea) si hainele voastre sunt roase de molii.

Aurul si argintul vostru au ruginit si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra; ca focul are sa va manance carnea.

V-ati strans comori in zilele din urma! Iata, plata lucratorilor care v-au secerat campiile si pe care le-ati oprit-o (ca s-o adunati) pe nedrept, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor" (Iacov 5:1-4).

    El adauga ca aceia care intra in stramtorare au fost obisnuiti cu luxul, obtinut in mare masura pe socoteala altora, printre care erau unii dintre cei drepti, si pentru ca ei nu s-au impotrivit, insasi viata le-a fost zdrobita. Apostolul indeamna pe "frati" sa suporte cu rabdare oricare le-ar fi partea, privind inainte si asteptand eliberarea prin Domnul.

    Chiar aceasta stare de lucruri se poate vedea acum apropiindu-se; si in lume, printre cei treji, "oamenii isi dau sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care vor fi pe pamant".

    Toti stiu ca tendinta constanta a timpurilor noastre este spre plata mai mica pentru munca, exceptand cazurile in care preturile sunt mentinute artificial sau sunt urcate prin combinatii de munca, greve etc.; si cu sentimentul prezent al maselor, toti pot vedea ca nu este decat o problema de timp pana va fi atins cel mai scazut punct care se poate suporta, si o revolta sigur va urma.          

    Rezultatul natural al tuturor acestora va fi concedierea a zeci de mii de angajati a caror paine zilnica depinde de salariu, si umplerea lumii de vagabonzi si de persoane ale caror necesitati vor sfida orice lege. Atunci va fi asa cum a descris profetul (Ezechiel 7:10-19), cand cumparatorul nu trebuie sa se bucure si nici vanzatorul nu trebuie sa se mahneasca; pentru ca stramtorarea va fi peste toata multimea si nu va exista nici o siguranta a proprietatii.

Distrugerea Ierusalimului - 70 A.D.
A figura a necazului ce va veni peste Crestinatate

    Toti vor vedea atunci de ce aceste profetii referitoare la ziua Domnului trebuie sa fie, si sunt, adresate mai mult sau mai putin direct Israelului si Ierusalimului, desi corespondenta arata clar ca toata omenirea este inclusa in implinirea completa.

Necazul implica toate clasele sociale.

Martie 1917
Tarul Nicholai II al Rusiei abdica de la putere

Noembrie 1917
Revolutia Bolsevica

10 Noembrie, 1989
Zidul Berlinului,
simbol al opresiunii comuniste, cade

25 Decembrie, 1989
Dictatorul Comunist Nicolae Ceausescu a fost executat

Toate Clasele vor fi Pedepsite

     Sa luam o alta marturie profetica (Tefania 1:7-9, 14-18).

"Caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii. (Compara Apocalips 19:17).

In ziua jertfei Domnului, voi pedepsi pe printii si pe fiii imparatului si pe toti cei care poarta haine straine.

In ziua aceea voi pedepsi si pe toti (jefuitorii) cei care sar peste prag, pe cei care umplu cu violenta si cu inselaciune casa stapanului lor."

    (Aceasta arata nu numai ca in acest timp de stramtorare va fi o mare rasturnare a bogatiei si puterii, dar si ca aceia care in acel timp vor fi instrumentele cerului pentru zdrobirea sistemelor prezente, vor fi pedepsiti pentru conduita lor la fel de nejusta si nedreapta; pentru ca stramtorarea va cuprinde toate clasele si va aduce necaz peste toata multimea.)

"Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine in graba mare! Glasul zilei Domnului: omul viteaz va scoate strigate pline de amaraciune.

Ziua aceea este o zi de manie, o zi de necaz si suferinta, o zi de ruina si de nimicire, o zi de intuneric si de negura (nesiguranta si prevestiri rele, precum si necazul prezent), o zi de nori (stramtorare) si de intunecime, o zi in care va rasuna cornul (a saptea trambita simbolica, ce suna de-a lungul acestei zile de stramtorare-numita si trambita lui Dumnezeu, pentru ca este legata de evenimentele acestei zile a Domnului) si strigatele de razboi impotriva cetatilor intarite si a turnurilor inalte (acuzatii zgomotoase si contradictorii impotriva guvernelor puternice si bine aparate).

Atunci voi pune pe oameni la stramtoare si vor bajbai ca niste orbi (bajbaind in nesiguranta, nestiind ce cale sa urmeze), pentru ca au pacatuit impotriva Domnului; de aceea le voi varsa sangele ca praful si carnea ca gunoiul.

Nici argintul si nici aurul lor nu va putea sa-i scape in ziua maniei Domnului (desi inainte bogatia le-a putut da comoditate si tot luxul), ci toata tara va fi mistuita de FOCUL geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti (cei bogati) locuitorii tarii".

    Aceasta nimicire va distruge pe multi din cei bogati, in sensul ca vor inceta sa mai fie bogati, desi, fara indoiala, va insemna si pierderea multor vieti din toate clasele.

    Nu vom incerca sa urmarim pe profeti din diferite puncte de vedere in detaliile lor despre stramtorarea din acea zi, dar vom urmari pe scurt gandul sugerat la urma de catre profetul de mai sus, si anume, mistuirea intregului pamant cu FOCUL geloziei lui Dumnezeu.

    Acest profet se refera din nou la acelasi foc etc. (Tefania 3:8, 9), spunand:

"Asteptati numai, zice Domnul, pana in ziua cand Ma voi scula la prada, caci am hotarat sa strang popoarele, sa adun imparatiile, ca sa-Mi vars indignarea peste ele (peste imparatii), toata aprinderea maniei Mele.

 

Focul zelului lui Dumnezeu e simbolic, nu un foc literal.

Caci tot pamantul va fi mistuit de focul geloziei Mele. Atunci (atunci, dupa aceasta nimicire a imparatiilor, dupa aceasta nimicire a ordinii sociale prezente in focul stramtorarii), voi da popoarelor buze curate (Cuvantul curat-necontaminat de traditii omenesti), ca toti sa cheme numele Domnului, ca sa-L slujeasca intr-un gand".

      Acest foc al geloziei lui Dumnezeu este un simbol, si inca unul plin de forta, reprezentand intensitatea stramtorarii si nimicirea care va cuprinde intreg pamantul. Ca acesta nu este un foc literal, asa cum presupun unii, este evident din faptul ca dupa el oamenii raman si sunt binecuvantati.

    Ca aceia care raman nu sunt sfinti, cum ar sugera unii, este evident din faptul ca atunci se intorc sa serveasca pe Domnul, in timp ce sfintii sunt deja intorsi (convertiti).*

Alte simboluri in Scripturi.

*Mentionam aceasta ca un contraargument la ceea ce sustin unii care privesc focul ca fiind literal, si care pretind ca pamantul literal se va topi etc. Acestia, pentru a se potrivi cu teoria lor, pretind ca "oamenii" mentionati aici sunt sfintii, care, dupa ce pamantul se va topi si se va raci, se vor intoarce pe pamant si vor zidi case si le vor locui, vor sadi vii si le vor manca rodul, si se vor bucura indelung de lucrarea mainilor lor. Ei considera putinii ani din prezent ca un antrenament sau o pregatire pentru mostenire si uita ca aceasta s-ar pierde complet in experientele atmosferice din cei o mie sau mai bine de ani, de asteptare pentru ca pamantul sa se raceasca-dupa teoria lor. Aceasta este o greseala serioasa, si rezulta dintr-o interpretare prea literala a ilustratiilor, pildelor, simbolurilor si cuvintelor tainice ale Domnului nostru, ale apostolilor si ale profetilor. Continuand aceeasi eroare, acestia pretind ca dupa acest foc nu vor mai exista munti si mari, nereusind sa vada ca toate acestea, ca si focul, sunt simboluri.

Munti = Imparatii

    Focul reprezinta nimicirea a ceea ce se arde: neghina, zgura, pamant (organizare sociala) sau orice ar fi. Si cand in simbol se adauga la foc pucioasa, ideea de nimicire se intensifica, deoarece nimic nu este mai ucigator pentru orice forma de viata, decat gazele de pucioasa.

Profetia
 Simbolica a lui Petru

    El spune:

"Lumea de atunci a pierit tot prin apa, inecata de potop. (Nu pamantul si cerurile fizice au incetat atunci, ci dispensatia sau aranjamentul de lucruri care a existat inainte de potop s-a sfarsit.)

Iar cerurile si pamantul de acum (dispensatia prezenta) sunt pazite si pastrate, prin Cuvantul Sau (al autoritatii divine), pentru focul din ziua de judecata".

Cerurile si pamintul simbolice vor fi distruse in marea strimtorare.

"...si pamantul ramane vesnic in picioare."
Eclesiastul 1:4

Apostolul Petru

Apostolul Ioan

Apostolul Pavel

Simbolurile Profetului Maleahi

"Ziua Domnului insa va veni ca un hot (pe neobservate); in ziua aceea, cerurile (puterile prezente ale aerului, a caror capetenie sau print este Satan) vor trece cu un zgomot suierator, iar elementele aprinse de marea caldura se vor topi si pamantul (organizarea sociala), cu toate lucrarile de pe el (mandrie, rang, aristocratie, regalitate), vor fi arse.... cerurile aprinse vor fi distruse si elementele arzand cu caldura se vor topi.

Dar noi, potrivit fagaduintei Lui, asteptam ceruri noi (puterea cea noua, spirituala-imparatia lui Cristos) si un pamant nou" (societatea pamanteasca organizata pe baza noua-pe baza iubirii si dreptatii, mai curand decat pe a puterii si asupririi). 2 Petru 3:6, 7, 10-13.

    Sa nu se uite ca unii dintre apostoli au fost si profeti-mai cu seama Petru, Ioan si Pavel. Si in timp ce in calitate de apostoli au fost purtatorii de cuvant ai lui Dumnezeu pentru a expune declaratiile profetilor precedenti in folosul Bisericii, ei au fost folositi de Dumnezeu si ca profeti pentru a prezice lucruri viitoare, care, pe masura ce ajung cuvenite a se implini, devin hrana la timp potrivit pentru casa credintei, pentru a carei distribuire, Dumnezeu, la timpul Sau, ridica servi si prezentatori potriviti. (Vezi declaratia Domnului nostru despre acest fapt in Matei 24:45, 46.)

    Apostolii ca profeti au fost miscati sa scrie lucruri pe care, nefiind cuvenite in ziua lor, numai imperfect au putut sa le aprecieze, intocmai cum a fost cu profetii Vechiului Testament (1 Petru 1:12, 13), desi, ca si ei, cuvintele lor au fost in mod special indrumate si conduse asa incat sa aiba o adancime a sensului despre care ei nu erau constienti cand le foloseau.

    In acest fel sigur, Biserica este intotdeauna indrumata si hranita de Dumnezeu Insusi, oricare ar fi purtatorii Lui de cuvant sau canalele de comunicatie.

    O intelegere a acestui lucru trebuie sa duca la mai mare siguranta si incredere in Cuvantul lui Dumnezeu, cu toate imperfectiunile unora din purtatorii Lui de cuvant.

    Profetul Maleahi (4:1) vorbeste despre Ziua Domnului in acelasi simbol. El spune:

"Caci iata, vine ziua care arde ca un cuptor! Toti cei mandri si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde... si nu le va lasa nici radacina nici ramura".

    Mandria, si orice alta cauza din care ar putea iarasi odrasli aroganta si asuprirea, vor fi in intregime nimicite in marea stramtorare din Ziua Domnului si prin disciplinarile care vor urma in varsta Milenara, dintre care ultima este descrisa in Apocalips 20:9.

Opresiunea si mindria vor fi consumate total.

     Dar, desi mandria (pacatoasa si detestabila in toate formele ei) va fi cu totul dezradacinata, si toti cei mandri si rai vor fi complet nimiciti, nu inseamna ca nu exista nici o speranta de indreptare pentru aceasta clasa.

    Nu, multumim lui Dumnezeu: in timp ce acest foc al indignarii drepte a lui Dumnezeu va arde, Judecatorul va acorda posibilitatea ca unii sa fie smulsi din focul devorator (Iuda 23); si numai aceia care vor refuza ajutorul vor pieri impreuna cu mandria lor, pentru ca au facut-o ca parte a caracterului lor si refuza sa se indrepte.

"Solul Legamantului in care gasiti placere, iata ca vine, zice Domnul ostirilor. Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare (in incercare) cand se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului...

Si El se va aseza ca topitorul si ca purificatorul argintului; va curati pe fiii lui Levi (tipici pentru credinciosi, din care Preotimea Regala este in frunte), ii va purifica asa cum se curata aurul si argintul si vor aduce Domnului un dar de mancare in dreptate".

Focul simbolic va distruge total fiecare eroare.

Aurul, argintul si pietrele pretioase simbolizeaza Adevaruri Divine si Caracterul Corespunzator

    Dupa ce declara ca se refera numai la cei care-si construiesc credinta pe singura temelie recunoscuta, opera de rascumparare desavarsita a lui Isus Cristos, el spune:

"Iar daca cineva cladeste (caracterul) pe aceasta temelie: aur, argint, pietre scumpe (adevaruri divine si caracter corespunzatoar, sau) lemn, fan, trestie (erori traditionale si caracter instabil corespunzator), lucrarea fiecaruia va fi data pe fata, ZIUA o va face cunoscuta, caci se va descoperi in FOC si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia" (2 Petru 1:5-11).

    Desigur, chiar si aceia cu cele mai multe prejudecati vor recunoaste ca focul care incearca o lucrare spirituala nu este un foc literal; focul este un simbol potrivit pentru a reprezenta nimicirea completa a starilor reprezentate aici prin lemn, fan si trestie.

    Focul nu va avea putere sa nimiceasca structura de credinta si caracter construita cu aur, argint si pietre pretioase de adevar divin, si fondata pe stanca jertfei de rascumparare a lui Cristos.

     Apostolul arata aceasta spunand:

"Daca lucrarea zidita de cineva pe temelie (pe Cristos) va ramane, el va primi o rasplata. (Rasplata lui va fi proportionala cu credinciosia cu care a zidit, folosind adevarul in dezvoltarea caracterului adevarat-imbracand toata armatura lui Dumnezeu.)

Daca lucrarea va fi arsa, el isi va pierde rasplata (din cauza necredinciosiei). Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc"

-parlit, ars, alarmat. Toti care construiesc pe temelia de stanca a rascumpararii lui Cristos sunt siguri; nici unul care se increde in dreptatea Lui ca acoperire, nu va fi vreodata rusinat. Dar cei care cu voia Il resping pe El si lucrarea Lui, dupa ce au ajuns la o cunostinta clara, deplina despre acest lucru, vor fi supusi mortii a doua. Evrei 6:4-8; 10:26-31.

Furtuna simbolizeaza necazul din Ziua Domnului.

    El spune ca in tip vocea lui Dumnezeu a clatinat pamantul literal, dar acum a promis spunand:

"Voi mai clatina inca o data (ultima) nu numai pamantul, dar si cerul".

In legatura cu aceasta, apostolul explica spunand:

"Cuvintele acestea, inca o data, arata schimbarea lucrurilor clatinate, ca a unor lucruri facute (false, nascocite, neadevarate), pentru ca sa ramana ce nu se clatina (numai lucrurile adevarate, drepte).

Fiindca am primit o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa-I aducem lui Dumnezeu o slujire care sa-I fie placuta, cu respect si cu frica; fiindca (dupa cum este scris) Dumnezeul nostru este un foc mistuitor".

    Astfel, vedem ca acest apostol foloseste o furtuna pentru a simboliza stramtorarea din aceasta Zi a Domnului, la care el si altii fac referire in alta parte prin simbolul focului. Aici sunt mentionate aceleasi evenimente care sunt descrise prin simbolul focului, anume: maturarea tuturor falsitatilor, atat de la credinciosi cat si de la lume-erori privind planul, caracterul si Cuvantul lui Dumnezeu, si, de asemenea, erori referitoare la afacerile sociale si civile din lume.

    Va fi intr-adevar bine pentru toti sa scape de aceste lucruri nascocite, care i-au venit omului in mare parte prin propriile dorinte degradate, ca si prin viclenia sireata a lui Satan, vrajmasul viclean al dreptatii; dar cu mare pret pentru toti cei implicati vor fi ele maturate.

     Va fi un foc grozav de fierbinte, o furtuna ingrozitoare, o noapte intunecata de stramtorare, care va preceda stralucirea glorioasa a acelei Imparatii a Dreptatii care nu poate fi niciodata clatinata, a acelei zile Milenare, in care Soarele Dreptatii va straluci in splendoare si putere, binecuvantand si vindecand lumea bolnava si in proces de moarte, dar rascumparata. Compara Maleahi 4:2 si Matei 13:43.

O noapte intunecoasa de necaz vor preceda stralucirea glorioasa a imparatiei dreptatii.

    Astfel, de exemplu, el spune: {# Ps 50:3}

"Dumnezeul nostru va veni si nu va tacea; focul va mistui inaintea Lui si o furtuna puternica va fi imprejurul Lui".

In Psalmul 97:2-6: "Norii si negura Il inconjoara, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie. Inaintea Lui merge focul si arde de jur imprejur pe vrajmasii Lui.

Fulgerele Lui lumineaza lumea; pamantul a vazut si s-a cutremurat. Muntii s-au topit ca ceara inaintea Domnului, inaintea Domnului intregului pamant. Cerurile (cele noi) vestesc (atunci) dreptatea Lui si toate popoarele vad maretia Lui".

# Ps 46:6: "Popoarele se framanta, imparatiile se clatina; dar glasul Lui rasuna si pamantul se topeste de groaza".

Iarasi: {# Ps 110:2-6} "Domneste in mijlocul vrajmasilor Tai... Domnul de la dreapta Ta zdrobeste pe imparati in ziua maniei Lui.

El face dreptate printre neamuri; totul este plin cu trupuri moarte. El zdrobeste capete (conducatori) pe toata intinderea tarii". Iarasi: {# Ps 46:1-5}

"Dumnezeu este adapostul si taria noastra... de aceea nu ne temem chiar daca s-ar rasturna pamantul (societatea) si s-ar zgudui muntii (imparatiile) in inima marilor (inghitite de masele turbulente), chiar daca valurile marii ar urla si ar spumega (infuriate) si s-ar ridica pana acolo incat sa se cutremure muntii ...

Dumnezeu o ajuta (pe Mireasa credincioasa, "turma mica") la revarsatul zorilor".

     In acelasi Psalm, versetele 6-10, este redeclarat in alte simboluri acelasi lucru:

"Popoarele se framanta, imparatiile se clatina, dar glasul Lui rasuna si pamantul (societatea) se topeste de groaza.

Domnul ostirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi".

     Apoi, privind din afara rezultatele acelui timp de stramtorare, el adauga:

"Veniti si priviti lucrarile Domnului, pustiirile pe care le-a facut El pe pamant...

Opriti-va (o, oameni, de la caile voastre anterioare) si sa stiti (ajungeti la cunostinta) ca Eu sunt Dumnezeu; Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant".

    "Pamantul cel nou", sau noua ordine si aranjament al societatii, va inalta pe Dumnezeu si legea Lui, care va fi peste tot si controland totul.

    Referindu-se la acest timp, cand Domnul Isi va lua marea putere sa domneasca, furtuna si focul sunt descrise astfel:

"Si neamurile se umplusera de manie, dar a venit mania Ta" (Apocalips 11:17, 18).

Si iarasi:

"Din gura Lui iese o sabie ascutita, ca sa loveasca neamurile cu ea; ii va pastori cu un toiag de fier;

si va calca in picioare teascul vinului maniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic...

Si am vazut fiara (simbolica) si pe imparatii pamantului si armatele lor adunate ca sa faca razboi cu Cel care sedea calare pe cal si cu armata Lui.

Si fiara a fost prinsa; si impreuna cu ea era prorocul mincinos...

Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa". Apocalips 19:15, 19, 20.

 

Varietatea de simboluri ne ajuta sa apreciem caracteristicile variate ale Zilei Domnului.

    Pentru acest lucru cititorul este indrumat la un volum urmator. Acum am vrea sa remarcati ca marea BATALIE simbolica si culesul viei pamantului, descrise aici ca incheind varsta prezenta si deschizand varsta Milenara (Apocalips 20:1-3), nu sunt decat alte simboluri care acopera aceleasi evenimente mari si tulburi, simbolic numite in alta parte: foc, furtuna, clatinare etc.

    In legatura cu ilustratiile bataliei si teascului din Apocalips, notati armonia remarcabila din Ioel 2:9-16 si din # Isa 13:1-11 in descrierea acelorasi evenimente prin ilustratii similare. Varietatea figurilor simbolice folosite ne ajuta sa apreciem mai deplin toate trasaturile acestei mari si notabile Zile a Domnului.

De o parte Mindria-- De alta Ignoranta si Bigotria

Situatia Prezenta

     Lasam aici declaratiile profetice referitoare la acea zi, pentru a arata mai ales aspectul prezent al afacerilor din lume, asa cum le vedem ca prind forma pentru conflictul care se apropie rapid, un conflict care, atunci cand ajunge la grozavul lui punct culminant, in mod necesar trebuie sa fie scurt, altfel rasa ar fi exterminata.

    Cele doua parti rivale in aceasta lupta sunt deja vizibile. Bogatia, aroganta si mandria sunt de o parte, iar larg raspandita saracie, ignoranta, bigotismul si un simt ascutit al nedreptatii sunt de cealalta parte. Ambele, impinse de motive egoiste, isi organizeaza acum fortele peste tot in lumea civilizata. Cu ochii nostri unsi cu adevar, oriunde ne uitam putem vedea ca marea si valurile deja mugesc, izbesc si spumega impotriva muntilor, asa cum sunt reprezentate prin amenintarile si atentatele anarhistilor si nemultumitilor, al caror numar creste constant.

    De asemenea putem vedea ca frictiunea intre diferitele grupari sau elemente ale societatii ajunge rapid la punctul descris de profeti, cand pamantul (societatea) va fi in foc, si elementele se vor topi si se vor dezintegra de caldura produsa de ambele parti.

Cele doua partide rivale --
bogatia
and saracia

Cei bogati simt ca au dreptul la fructele rodului lor.

    Cei bogati simt ca au dreptul la mai mult decat partea lor proportionala din bunurile acestei lumi; dreptul de a cumpara munca si orice comoditate cat se poate de ieftin; dreptul la rodul eforturilor lor; si dreptul de a-si folosi inteligenta ca sa-si conduca afacerile asa incat sa faca profit pentru sine si sa-si mareasca bogatia adunata, fara a tine cont de altul care poate fi obligat prin forta imprejurarilor sa se tarasca prin viata cu putin din confortul ei, chiar daca cu toate necesitatile ei.

    Ei rationeaza astfel: Este inevitabil, trebuie sa guverneze legea cererii si ofertei; intotdeauna au fost in lume bogati si saraci; si daca bogatia ar fi egal impartita dimineata, unii, prin risipa ori lipsa de prevedere, ar fi saraci pana seara, in timp ce altii, mai atenti si mai prudenti, ar fi bogati.

    In afara de aceasta, vor argumenta ei cu efect, se poate oare astepta ca oameni cu mai mare putere intelectuala sa initieze proiecte mari, care folosesc mii de oameni, cu riscul unor pierderi mari, fara sa aiba speranta de castig si unele avantaje?

Atit munca cit si capitalul au beneficiat din crestera cunostintei si a inventiilor.

     Dimpotriva, meseriasul si lucratorul vor spune:

    Vedem ca desi munca se bucura astazi de mai multe avantaje decat oricand, desi este mai bine platita si de aceea poate sa-si procure confort mai mare, totusi aceasta placere nu este decat dreptul ei, de la care a fost intr-o anumita masura exclusa de mult; si astfel pe drept cuvant primeste o parte din avantajele inventiilor, descoperirilor, cunostintei crescute etc., din timpul nostru.

    Recunoastem ca munca fizica este onorabila, si ca, atunci cand este insotita de bun simt, educatie, onestitate si principiu, este tot atat de onorabila si are tot atat de multe drepturi ca si oricare profesie. Si, dimpotriva, socotim lenea ca o compromitere si o rusine pentru toti oamenii, oricare le-ar fi talentul sau ocupatia in viata. Pentru a fi pretuiti si apreciati, toti trebuie sa fie folositori altora in vreo privinta. Dar, desi ne dam seama de perfectionarea si progresul nostru intelectual, social si financiar prezent, acesta este mai mult rezultatul circumstantelor decat al scopului uman din partea noastra sau din partea patronilor nostri.

    Noi vedem starea noastra si a tuturor oamenilor ameliorata ca rezultat al marii cresteri a inteligentei, inventiilor etc., mai ales din ultimii cincizeci de ani. Acestea s-au petrecut atat de repede, incat si munca si capitalul au fost ridicate de valul de flux, si duse la un nivel mai inalt; si daca am putea vedea o perspectiva ca fluxul sa continue sa creasca si sa aduca folos tuturor, am fi satisfacuti; dar suntem incordati si nelinistiti, deoarece vedem acum ca nu acesta este cazul.

    Vedem ca fluxul incepe sa se retraga, si ca in timp ce multi au fost ridicati la avutie, si sunt ferm si sigur fixati pe tarmul usurintei, luxului si abundentei, totusi masele nu sunt instalate si asigurate astfel, ci in pericol de a fi duse jos ca intotdeauna, sau mai jos, de curentul subteran de acum al refluxului. Prin urmare suntem dispusi sa ne apucam strans de ceva pentru a ne asigura starea prezenta si avansarea, inainte de a fi prea tarziu.

Organizarea muncii.

     Vedem ca daca nu facem niste pasi pentru protectia numarului crescand de meseriasi impotriva puterii crescande a monopolului, combinata cu utilajele care economisesc forta de munca etc., legea cu sange rece a cererii si ofertei ne va inghiti complet. Impotriva acestui dezastru iminent, mai curand decat impotriva conditiilor prezente, noi organizam si cautam aranjamente protectoare. Cu fiecare zi se adauga mult la numarul nostru prin crestere naturala si prin imigrare; cu fiecare zi se adauga la utilajele care economisesc forta de munca.

    De aceea, cu fiecare zi creste numarul celor care cauta de lucru si scade cererea de serviciu. Prin urmare, daca se permite a continua neintrerupt, legea naturala a cererii si ofertei va aduce curand munca inapoi unde era cu un secol in urma, si va lasa toate avantajele zilelor noastre in mainile capitalului. Aceasta este ceea ce cautam noi sa evitam.

O inventie a urmat-o pa alta intru-un ritm foarte rapid.

Productia depaseste cererea.

Masinariile permit unui singur om sa produca cit produceau mai multi oameni inainte.

    Aceleasi schimbari, sau mai mari, se elaboreaza si in alte sectoare prin mijloace similare; de exemplu, in producerea fierului si otelului. Cresterea productiei a fost asa de enorma, incat numarul de angajati a crescut mult, in ciuda faptului ca utilajul a permis unui om in prezent sa realizeze cam cat realizau doisprezece inainte.

    Una dintre urmari va fi ca, in timp foarte scurt, capacitatea acestor lucrari extensive va depasi cererile enorme prezente, si cererile, in loc de a continua sa creasca, probabil vor scadea, pentru ca lumea se aprovizioneaza repede cu cai ferate peste nevoile prezente, iar reparatiile anuale ale acestora ar putea fi realizate probabil de mai putin de jumatate din numarul prezent de intreprinderi.

Productia depaseste necesitatea si rezultatul este somajul.

    Si tendinta atat catre supraproductie cat si catre lipsa de locuri de munca este in crestere, si cere un remediu de vreun fel, pe care medicii societatii il cauta, dar de care pacientul nu va face uz.

"Explozia"
si inflatia--
Reactia
si
recesiunea

    In acest scop si pentru aceste motive, salariatii se misca pentru a obtine urmatoarele rezultate-prin legislatie daca este posibil, sau prin forta si lipsa de lege in tari unde, din vreo cauza, vocea maselor nu este auzita si interesele maselor nu sunt mentinute:

Cererea de Munca

Systemul de cai ferate

    Se propune sa se fixeze si sa se limiteze rata profitului la bani, la mult mai putin decat ratele prezente, in acest fel sa se impuna o ingaduinta din partea celor care dau cu imprumut fata de cei care iau cu imprumut sau fata de clasele mai sarace, ori, altminteri, o nefolosire sau ruginire a capitalului lor.

    Se propune ca drumurile de fier, ori sa fie proprietatea poporului, administrate de slujbasii lor, functionari ai guvernului, ori legislatia sa le restranga libertatile, sarcinile etc., si sa le oblige functionarea in asa maniera, incat sa serveasca mai bine publicul. In realitate, caile ferate construite intr-o perioada de inflatie a valorilor, in loc sa-si micsoreze capitalul pentru a se conforma scaderii generale a valorilor, incercata de toate celelalte sectoare ale comertului, si-au crescut de doua sau de trei ori capitalul, care initial era mare, prin emisiune de actiuni (procedeu in mod obisnuit numit diluare de capital), fara sa fi adaugat valoare reala.

    Astfel se ajunge ca marile sisteme de cai ferate se straduiesc sa plateasca dobanzi si dividende pentru actiuni si obligatiuni care in medie sunt de patru ori mai mari decat ar costa de fapt aceste cai ferate noi astazi. Ca urmare, publicul sufera. Fermierii sunt incarcati din greu la cheltuielile de transport si uneori gasesc profitabil sa-si arda cerealele ca si combustibil, si in acest fel costul hranei pentru popor este mai mare, fara a fi spre avantajul fermierului.

    Se propune sa se remedieze aceasta chestiune, asa incat caile ferate sa plateasca actionarilor cam patru la suta din valoarea lor reala prezenta, si nu intre patru si opt la suta din intreitul sau impatritul valorii lor prezente, asa cum fac multi dintre ei acum, impiedicand concurenta prin aranjamente comune.

     Noi stim bine, spune meseriasul, ca in ochii celor care detin la caile ferate capital diluat, si alte capitaluri, aceasta reducere a profiturilor pe capitalul investit li se va parea ingrozitoare si le va veni ca si cum li s-ar scoate dintii, si vor simti ca drepturile lor (?) de a-si folosi privilegiile acordate de popor, ca sa stoarca din ele profituri imense bazate pe evaluari fictive, sunt grav incalcate si se vor impotrivi la aceasta din toate puterile.

Managementul propune

     Simtim ca a venit timpul ca masele poporului sa aiba parte mai egala la binecuvantarile acestei zile de binecuvantare; si pentru a face aceasta, este necesar sa se legifereze asa incat toate corporatiile lacome, ingrasate cu banii si puterea venita de la public, sa fie restranse si obligate prin lege sa serveasca publicul la tarife rezonabile. In nici un alt mod nu pot fi asigurate pentru mase aceste binecuvantari ale Providentei.

    Deci, in timp ce marile corporatii, reprezentand capitalul, sunt intr-o masura mare o binecuvantare si un beneficiu, zilnic vedem ca au trecut punctul beneficiului si devin stapani ai poporului, si daca nu sunt tinute in frau, vor aduce curand pe salariati la penurie si sclavie.

      Corporatiile, compuse dintr-un numar de oameni mai mult sau mai putin bogati cu totii, ajung rapid sa aiba aceeasi relatie cu publicul general din America precum au Lorzii din Marea Britanie si din toata Europa cu masele de acolo, numai ca corporatiile sunt mai puternice.

     Pentru a ne realiza scopurile, continua salariatii, avem nevoie de organizare. Trebuie sa avem cooperarea maselor, altfel niciodata nu putem realiza ceva impotriva unei astfel de puteri si influente imense.

    Si, desi suntem organizati in sindicate etc., nu trebuie sa se inteleaga ca scopul nostru este anarhia sau nedreptatea fata de vreo clasa.             

"Fa altora ceea ce ti-ar place sa ti se faca".   

Muncitorii organizeaza reforme

Oamenii Egoisti Nu vor 
Observa Regula de Aur

    Fericiti ar fi toti cei interesati daca asemenea mijloace moderate si rezonabile ar reusi; daca cei bogati ar ramane linistiti cu realizarile lor prezente si ar coopera cu marea masa a poporului la imbunatatirea generala si permanenta a conditiei tuturor claselor, daca salariatii s-ar multumi cu cereri rezonabile, daca regula de aur a iubirii si dreptatii ar putea fi pusa astfel in practica.

     Dar oamenii in starea lor prezenta nu vor respecta fara obligatie aceasta regula. Desi printre meseriasii din lume ar fi unii asa de moderati si drepti in ideile lor, majoritatea nu sunt asa, ci vor fi excesivi, nedrepti si aroganti in ideile si cererile lor, depasind orice ratiune.

    Fiecare concesie din partea capitalistilor nu va face decat sa adauge la astfel de cereri si idei; si toti care au experienta stiu ca aroganta si stapanirea saracului ignorant sunt indoit de aspre.

    Si asa este si printre cei bogati: unii compatimesc pe deplin cu clasele muncitoare si ar fi bucurosi sa-si arate prin fapte simpatia, facand astfel de aranjamente care treptat ar realiza reformele necesare, dar ei sunt cu mult in minoritate si cu totul fara putere in functionarea corporatiilor, si in mare masura chiar in afacerile lor particulare.

     Daca sunt negustori sau fabricanti nu pot prescurta orele de munca sau creste salariile angajatilor, deoarece concurentii ar vinde sub pret si ar urma dezastru financiar pentru ei, pentru creditorii lor si pentru angajati.   

Ce cauzeaza "marele necaz" din "Ziua lui Iehova"?

    Egoismul si orbirea, fata de tot in afara de propriile interese, vor controla majoritatea de ambele parti in cauza. Salariatii isi vor organiza si unifica interesele, dar egoismul va nimici unirea, si fiecare, fiind pus in miscare in principal de acest principiu, va unelti si conspira in aceasta directie.

    Majoritatea, ignoranta si aroganta, va castiga control, iar clasa mai buna nu va avea putere sa tina in frau ceea ce inteligenta lor a organizat. Capitalistii se vor convinge ca cu cat vor ceda mai mult, cu atat li se va cere mai mult, si curand vor hotari sa se impotriveasca tuturor cererilor.

    Va rezulta insurectia; si in alarma si neincrederea generala, capitalul va fi retras din intreprinderile publice si particulare, si va urma depresiunea afacerilor si panica financiara. Mii de oameni, in acest fel dati afara din slujba, in cele din urma vor fi disperati. Apoi legea si ordinea vor fi inlaturate-muntii vor fi inghititi de acea mare furtunoasa.

Topirea Societatii

    Chiar acum inteleptii, oamenii clarvazatori, simt ca le slabeste inima in asteptarea lucrurilor care vin peste lume, intocmai cum a prezis Domnul nostru (Luca 21:26).

    Scripturile ne arata ca in aceasta rupere generala, biserica nominala (incluzand toate denominatiile) va fi treptat tot mai mult atrasa de partea guvernelor si a celor bogati, va pierde mult din influenta asupra poporului, si in final va cadea impreuna cu guvernele.

    Astfel, cerurile (stapanirile eclesiastice) fiind in foc, vor trece cu suierat mare.

Cei ce cauta dreptate vor suferi mai putin de frica si aprehensivitate.

    Va convinge pe toti ca singura cale posibila de corectare a dificultatii este prin stabilirea unui guvern tare si drept, care va supune toate clasele si va aplica principiile dreptatii pana cand treptat starea de inima impietrita a oamenilor, sub influente favorabile, va da loc la chipul lui Dumnezeu.

    Si aceasta este chiar ceea ce a promis Dumnezeu sa realizeze pentru toti, de catre si prin intermediul Domniei Milenare a lui Cristos, pe care Iehova o introduce prin pedepsele corectionale si lectiile acestei zile de stramtorare. Ezechiel 11:19; 36:25, 36; Ieremia 31:29-34; Tefania #3:9 Ps 46:8-10.

Cei ce cauta dreptate vor suferi mai putin de frica si aprehensivitate.

    Astfel noi spunem tuturor celor blanzi-umilitilor din lume, ca si corpului lui Cristos: Cautati pe Domnul, toti cei smeriti din tara, care faceti ce este drept (vointa Lui) inaintea Lui! Cautati dreptatea, cautati smerenia! Poate ca veti fi partial ascunsi in ziua maniei Domnului (Tefania 2:3).

    Nimeni nu va scapa cu totul de stramtorare, dar cei care cauta dreptatea si se bucura in blandete, vor avea multe avantaje fata de ceilalti. Felul lor de viata, obisnuinta gandului si faptei, ca si simpatia lor pentru ceea ce este drept, care le va permite sa inteleaga starea lucrurilor, si de asemenea sa aprecieze relatarea Bibliei despre aceasta stramtorare si despre rezultatul ei, vor lucra toate impreuna pentru a-i face sa sufere mai putin decat altii-in special de frica si prevestirile rele chinuitoare.    

Societatea slabeste cu fiecare spasm al necazului.

    Va veni "ca un hot noaptea", in sensul ca apropierea ei va fi pe furis si neobservata de lume in general. Stramtorarea acestei zile va fi in spasme. Pe masura ce ziua inainteaza, va fi o serie de convulsii mai frecvente si mai severe, pana la cea finala. Asa indica Apostolul cand spune, "ca durerile nasterii peste femeia insarcinata" (1 Tesaloniceni 5:2, 3).

    Usurarea va veni numai cu nasterea NOII ORDINI de lucruri-un cer nou (controlul spiritual al lui Cristos) si un pamant nou (societatea reorganizata) in care va locui dreptatea (2 Petru 3:10, 13) -in care dreptatea si iubirea, in locul puterii si egoismului, vor fi lege.    

Durerile nasterii unei noi ere...

    Ei n-o pot evita, chiar daca ar vrea, pentru ca Dumnezeu a decretat ca se va intampla. Totusi, multi din medicii societatii vor fi complet ignoranti de boala reala, de necesitatile si de urgenta cazului.

    Acestia vor intreprinde masuri represive; iar cand fiecare punct culminant al stramtorarii va trece, vor profita de aceasta pentru a-si intari dispozitivele de rezistenta, si in acest fel va creste spaima; si deoarece nu vor amana mult nasterea, tratamentul lor gresit va grabi moartea pacientului, pentru ca vechea ordine de lucruri va muri in durerile nasterii celei noi.

    Fiecare incercare nereusita va creste increderea capitalului in capacitatea lui de a pastra ordinea noua de lucruri in limitele ei prezente, pana cand, in cele din urma, puterea restrictiva prezenta a organizatiilor si guvernelor va ajunge la limitele ei extreme, coarda organismului social se va rupe, legea si ordinea vor disparea, si anarhia larg raspandita va aduce tot ceea ce au prezis profetii despre stramtorarea "cum n-a mai fost de cand sunt popoare" si, multumim lui Dumnezeu pentru asigurarea adaugata, "nici nu va mai fi" dupa aceea.    

Emanciparea lumii este in miinele unuia mai mare decit Moise.

    Si dupa cum urgiile peste Egipt aveau un efect de impietrire imediat ce erau indepartate, tot asa, usurarea temporara de durerile acestei Zile a Domnului va tinde sa impietreasca pe unii, si, asa cum au spus egiptenii lui Israel, vor spune celor saraci:

    "Sunteti lenesi" si de aceea nemultumiti! si, probabil, ca si ei, vor incerca sa le mareasca sarcina. {# Ex 5:4-23}

    Dar la sfarsit acestia vor dori, asa cum a dorit Faraon la miezul noptii ultimei urgii, sa se fi purtat cu mult timp in urma mai ingaduitor si mai intelept. {# Ex 12:30-33}

    Pentru a marca in continuare asemanarea, amintiti-va ca tulburarile acestei Zile a Domnului sunt numite "sapte potire ale maniei" sau "sapte urgii din urma", si ca pana la ultima din acestea nu survine marele cutremur (revolutie) in care toti muntii (imparatiile) vor disparea. Apocalips 16:17-20.       

Ziua Necazului vine exact la timpul potrivit -- Timpul hotarit de Dumnezeu.

    Aceasta pregatire, care este necesara pentru lucrarea viitoare de restabilire in varsta Milenara, este cea care precipita stramtorarea.

Societatea nu se poate acomoda la circumstante noi.

"In sudoarea fetei tale sa-ti mananci panea, pana te vei intoarce in pamant..."
Genesa 3:19

    Experienta a dat nastere proverbului "lenea este mama viciului", aproband astfel intelepciunea sentintei lui Dumnezeu "in sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant".

    Ca toate aranjamentele lui Dumnezeu, si acesta este binevoitor, intelept si pentru binele final al creaturilor Sale.

    Stramtorarea Zilei Domnului, pe care deja o vedem adunandu-se, confirma intelepciunea aranjamentelor lui Dumnezeu; deoarece, dupa cum am vazut, ea se produce ca rezultat al supraproductiei prin mijloacele mecanice pentru economisirea fortei de munca, si al unei incapacitati din partea diferitelor elemente ale societatii de a se acomoda noilor circumstante, din cauza egoismului din partea fiecaruia.

Daca cunostinta ar fi venit mai devreme,
necazul ar fi venit mai devreme.

    Daca cunostinta ar fi venit mai devreme, stramtorarea ar fi venit mai devreme; si desi societatea s-ar fi putut reorganiza dupa furtuna si topirea ei, nu ar fi fost un pamant nou (aranjament social) in care sa predomine si sa locuiasca dreptatea, ci un pamant sau aranjament nou in care pacatul si viciul ar fi fost mult mai abundente decat acum.

     Impartirea echitabila a beneficiilor mijloacelor mecanice de economisire a fortei de munca ar fi adus in timp ore de munca tot mai putine; si astfel, fara protectia originara, omul cazut, cu gusturile lui stricate, nu si-ar fi folosit libertatea si timpul pentru ameliorare mintala, morala si fizica, ci, dupa cum dovedeste istoria trecutului, tendinta ar fi fost spre imoralitate si viciu.

    Si mai mult, plaseaza timpul de stramtorare tocmai acolo unde va fi folositor pentru omenire, prin aceea ca le da lectia propriei lor neputinte de a se guverna, tocmai in zorile Mileniului, cand, prin hotararea Domnului, Cel care a rascumparat pe toti trebuie sa inceapa sa-i binecuvanteze cu domnia tare a toiagului de fier, si cu deplina cunostinta si ajutor prin care sa poata fi restabiliti la perfectiunea originara si la viata vesnica.

"Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt, si se odihneste la umbra Celui Atotputernic."
Psalmii 91:1

El te va acoperi cu penele Lui, si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!."
Psalmii 91:4

Datoria si Privilegiile Sfintilor

    Se ridica o intrebare importanta cu privire la datoria sfintilor in timpul acestei stramtorari, si la atitudinea lor potrivita fata de cele doua clase opuse care ies acum in evidenta. Pare posibil ca unii dintre sfinti sa fie inca in trup cel putin o parte din timpul acesta arzator.

    Cu toate acestea, pozitia lor va diferi de a altora, nu atat de mult prin aceea ca ei vor fi miraculos pastrati (desi este promis in mod distinct ca painea si apa le vor fi sigure), ci prin faptul ca, instruiti fiind din Cuvantul lui Dumnezeu, ei nu vor simti aceeasi neliniste si teama fara speranta care se va raspandi peste lume.

    Ei vor recunoaste stramtorarea, conform planului lui Dumnezeu, ca pregatire pentru binecuvantarea intregii lumi, si vor fi incurajati si mangaiati prin ea. Acest lucru este convingator declarat in Psalmul 91; Isaia 33:2-14, 15-24.

    Astfel mangaiati si binecuvantati prin asigurarea divina, prima datorie a sfintilor este de a face ca lumea sa vada ca in mijlocul stramtorarii si nemultumirii care predomina, si chiar in timp ce si ei au parte de stramtorare si sufera sub ea, ei sunt plini de speranta, bine dispusi si intotdeauna bucurosi in vederea rezultatului glorios prezis in Cuvantul lui Dumnezeu.    

Lipsa de satisfactie este peste tot.

    Sfintii trebuie sa fie o exceptie insemnata la acestea. Niciodata n-a existat un timp cand nemultumirea sa fie atat de larg raspandita, si totusi niciodata n-a existat un timp cand oamenii sa se bucure de atatea favoruri si binecuvantari.

    Oriunde ne uitam, fie in palatele celor bogati, pline de confort si splendori, despre care Solomon in toata gloria lui n-a stiut aproape nimic, fie in casa confortabila a unui salariat prosper si cumpatat, cu dovezile ei de gust, confort, arta si lux, vedem ca in toate privintele prezentul depaseste in rezerve imbelsugate, de multe ori, orice alta perioada de la creare; si totusi poporul este nefericit si nemultumit.

Asiguati-va lucruri decente si necesare cu multumire.

Sfintii ar trebui sa nu aiba nici o parte in aceasta lupta.