|
|
 |
--Opinia generala asupra Zilei
de Judecata --Este ea scripturala? --Termenii judecata si zi, definiti --Cateva zile de judecata mentionate in Scripturi --Prima zi de judecata si rezultatele ei --O alta zi hotarata --Judecatorul --Caracterul judecatii viitoare --Asemanarea si deosebirea dintre prima si a doua judecata --Responsabilitatea prezenta a lumii --Doua judecati care survin intre timp si obiectivele lor --Estimari foarte diferite ale judecatii viitoare --Cum au vazut-o profetii si apostolii |
|
|
 |
O idee foarte vaga si nedefinita predomina in
legatura cu Ziua de Judecata. Opinia general intretinuta este ca Cristos va veni pe pamant, pe un mare tron alb, si va chema pe sfinti si pacatosi pe rand inaintea Lui pentru a fi judecati, in mijlocul unor mari zguduiri ale naturii-cutremure de pamant, morminte deschizandu-se, stanci despicandu-se, munti prabusindu-se; ca pacatosii tremurand vor fi adusi din strafundurile de suferinta vesnica sa-si auda repetate pacatele, doar pentru a se intoarce iarasi la o osanda vesnica si nemiloasa; si ca sfintii vor fi adusi din cer ca sa fie martorii suferintei si disperarii celor condamnati, ca sa auda iarasi hotararea in propriile lor cazuri, si sa se intoarca. Conform teoriei predominante, toti isi primesc sentinta si rasplata la moarte; si aceasta, care, pentru a se deosebi, este numita in mod obisnuit judecata generala, este numai o repetare a acelei prime judecati, dar fara vreun scop imaginabil, deoarece se pretinde ca o hotarare care este finala si inalterabila se da la moarte. |
| Este Ziua de Judecata o zi de 24 de ore? | Intregul timp care se presupune a fi destinat pentru aceasta lucrare imensa de judecare a miliardelor este o zi de 24 de ore. Un discurs tinut recent la o congregatie din Brooklyn a exprimat opinia generala asupra acestui subiect. S-a tinut sa se faca o relatare detaliata asupra lucrarii Zilei de Judecata, reprezentand-o ca terminata in limitele unei singure zile literale. |
| Limbaj
Figurativ
|
Aceasta este o conceptie foarte imatura si cu totul
lipsita de armonie cu Cuvantul inspirat. Este dedusa dintr-o interpretare prea literala a
pildei Domnului nostru cu oile si caprele (Matei 25:31-46). Ea ilustreaza absurditatea incercarii de a se forta o interpretare literala asupra unui limbaj figurativ. O pilda nu este niciodata o declaratie exacta, ci numai o ilustratie a unui adevar prin ceva ce in multe privinte se aseamana cu el. Daca aceasta pilda ar fi o declaratie literala a modului in care va fi condusa judecata, ea s-ar aplica la oi si capre literale, intocmai cum scrie, si nicidecum la omenire. Sa vedem acum o opinie atat mai scripturala cat si mai rationala despre lucrarea si despre rezultatul marii Zile de Judecata pe care a hotarat-o Dumnezeu, opinie cu ale carei concluzii rationale si scripturale trebuie sa fie si sunt de acord toate pildele si ilustratiile. |
| Judecata include incercare, si o decizie bazata pe incercare. | Termenul judecata inseamna mai mult decat numai darea unui verdict. El include ideea unui proces, ca si a unei hotarari bazate pe acel proces. Si acest lucru este adevarat nu numai despre cuvantul englezesc (ca si despre cel romanesc-n.e.) judecata, ci si despre cuvantul grecesc din care este tradus. |
Termenul
"Zi"
|
Termenul zi, atat in Scripturi cat si in utilizarea obisnuita,
desi cel mai adesea este folosit pentru a reprezenta o perioada de 12 sau 24 de ore, de
fapt inseamna orice perioada de timp definita sau speciala. Astfel, de exemplu, vorbim
despre ziua lui Noe, ziua lui Luther, ziua lui Washington; si astfel, unde citim in Biblie
despre "ziua in care Iehova Dumnezeu a facut pamantul si cerurile", intregul
timp de creare este numit zi (Genesa 2:4) -o perioada lunga, definita. Apoi citim despre "ziua ispitirii in pustie" -40 de ani (Evrei 3:8, 9); "ziua mantuirii" (2 Corinteni 6:2); de asemenea "ziua razbunarii", "ziua maniei" si "ziua de stramtorare" -termeni aplicati la o perioada de 40 de ani la incheierea varstei Iudaice si la o perioada similara de stramtorare la sfarsitul varstei Evanghelice. Apoi iarasi citim despre "ziua lui Cristos", "ziua de judecata" si "ziua Lui" -termeni aplicabili varstei Milenare, in care Mesia va domni peste lume, o va conduce si o va judeca dupa dreptate, atat incercand, cat si dand sentinta. Si despre perioada aceea este scris: El va judeca lumea dupa dreptate, si in ziua Lui va arata cine este fericitul si singurul stapanitor, Regele regilor si Domnul domnilor. (Fapte 17:31; 1 Timotei 6:15). |
| Exista mai mult de o Zi de Judecata in Scripturi. | De ce unii ar presupune ca aceasta zi de judecata este doar de 12 sau 24 de ore, desi recunosc sensul mai larg al cuvantului zi in alte cazuri similare, este in afara intelegerii noastre, exceptand presupunerea ca au fost influentati de traditie, fara o dovada sau o investigatie adecvata. |
| Prima
Zi de Judecata pe pamant a fost in Eden.
|
Cei care vor consulta cu grija o concordanta completa
a Bibliei in legatura cu Ziua de Judecata, si vor remarca felul si volumul de lucrare care
trebuie sa se realizeze in perioada aceea, vor vedea curand absurditatea opiniei generale
si necesitatea de a se da termenului zi semnificatia lui mai larga. In timp ce Scripturile vorbesc despre o zi mare de judecata sau de incercare inca viitoare, si arata ca masele omenirii vor avea incercarea completa si sentinta finala in ziua aceea, ele de asemenea invata ca au mai fost si alte zile de judecata, in timpul carora au fost in incercare anumite clase alese. Prima mare judecata (incercare si sentinta) a fost la inceput in Eden, cand intreaga rasa umana, reprezentata prin capul ei, Adam, a stat in incercare in fata lui Dumnezeu. Rezultatul acelei incercari a fost verdictul: Vinovat, neascultator, nevrednic de viata; si pedeapsa aplicata a fost moartea-"vei muri negresit" (Genesa 2:17). Si astfel, "toti mor in Adam". Incercarea aceea din Eden a fost prima zi de judecata a lumii; si decizia Judecatorului (Iehova) a fost de atunci intotdeauna aplicata. |
Moartea este ca un somn;
|
Ea se poate vedea in fiecare procesiune funerara. Fiecare mormant este o marturie a ei. Este simtita in fiecare durere si suferinta pe care o traim-toate fiind rezultatul primei incercari si sentinte-sentinta dreapta a lui Dumnezeu, ca suntem nevrednici de viata si de binecuvantarile asigurate omului la origine cand era ascultator si in asemanarea lui Dumnezeu. Dar omenirea va fi recuperata din sentinta primei incercari prin acea jertfa pentru toti, pe care o va acorda marele Rascumparator. Toti vor fi salvati din morminte si de sentinta mortii-nimicirea-care, in vederea acestei rascumparari, nu mai este considerata moarte in sensul deplin al cuvantului, moarte vesnica, ci mai curand un somn temporar; deoarece in dimineata Milenara toti vor fi treziti de catre Datatorul de viata care i-a rascumparat pe toti. Pana acum numai Biserica celor care cred in Cristos sunt intr-un sens eliberati sau "scapati" de aceasta sentinta si pedeapsa originara; iar scaparea lor nu este inca reala, ci numai socotita astfel prin credinta. "Suntem mantuiti prin speranta" numai. Eliberarea noastra reala de aceasta pedeapsa cu moartea (venita prin Adam, si de la care scapam prin intrarea in Cristos) nu va fi traita pe deplin pana in dimineata invierii, cand vom fi satisfacuti sa ne trezim in asemanarea Rascumparatorului. Dar faptul ca noi care am ajuns la o cunostinta a planului indurator al lui Dumnezeu in Cristos "am scapat de stricaciunea care este (inca) in lume", departe de a dovedi ca altii nu vor avea nici o speranta de scapare viitoare, mai curand dovedeste contrariul; pentru ca noi suntem primele roade pentru Dumnezeu dintre creaturile Sale. Scaparea noastra de la moartea in Adam la viata in Cristos este doar o anticipare a eliberarii oricarui va vrea sa fie eliberat din robia stricaciunii (moartea) la libertatea vietii, cuvenita tuturor celor pe care Dumnezeu ii va recunoaste ca fii. Toti care vreau pot fi eliberati din moarte la viata, indiferent de deosebirile de natura pe care Dumnezeu le-a prevazut pentru fiii Sai pe diferitele planuri de fiinta. Varsta Evanghelica este ziua de incercare pentru viata sau moarte a celor chemati la natura divina. |
| O
alta Zi de Judecata este prevazuta in planul lui Dumnezeu.
|
Dar Dumnezeu a hotarat o zi, in care va judeca lumea.
Cum se poate aceasta? S-a razgandit Dumnezeu? A ajuns El la concluzia ca hotararea Lui in
incercarea primului om si sentinta generala au fost nedrepte, prea aspre, ca acum
hotaraste sa judece lumea individual? Nu; daca asa ar fi cazul, n-am avea nici o garantie ca in incercarea viitoare va fi o hotarare mai dreapta decat in cea trecuta. Nu fiindca Dumnezeu considera nedreapta hotararea Lui la prima judecata, ci fiindca El S-a ingrijit de o rascumparare din pedeapsa primei judecati, pentru ca sa poata acorda o alta judecata (incercare) in conditii mult mai favorabile pentru intreaga rasa-toti avand atunci experienta cu pacatul si cu urmarile lui. Dumnezeu n-a schimbat nici o iota din scopul Sau originar, pe care l-a alcatuit inainte de a incepe lumea. In mod clar ne informeaza ca El nu Se schimba si ca in nici un caz nu va achita pe cei vinovati. El va pretinde intreaga pedeapsa pe care in mod drept a pronun-tat-o. Si acea pedeapsa intreaga a fost platita de Rascumparatorul sau inlocuitorul pe care Dumnezeu insusi L-a dat-Isus Cristos, care, "prin harul (favoarea) lui Dumnezeu, a gustat moarte pentru fiecare". Dand o rascumparare pentru rasa lui Adam, cu propria Sa viata, Domnul nostru poate in mod drept sa faca tuturor o noua oferta de viata. Aceasta oferta pentru Biserica este sub Legamantul de jertfa (# Ps 50:5; Romani 12:1); pentru lume va fi sub Noul Legamant. Romani 14:9; Evrei 10:16; Ieremia 31:31. |
|
Mai departe suntem informati ca atunci cand Dumnezeu
va da lumii aceasta incercare individuala, va fi sub Cristos ca Judecator, pe care Iehova
Il va onora astfel datorita ascultarii Sale chiar pana la moarte pentru rascumpararea
noastra. Dumnezeu L-a inaltat mult, chiar la natura divina, ca sa poata fi Print si Mantuitor (Fapte 5:31), ca sa-i poata rascumpara din moarte si sa le acorde judecata tuturor celor pe care i-a cumparat cu propriul Sau sange pretios. Dumnezeu a incredintat toata judecata Fiului si I-a dat toata puterea in cer si pe pamant. Ioan 5:22. |
|
| Ziua
de Judecata – nu este de temut.
Caracterul lui Isus garanteaza o judecata dreapta si miloasa. |
Deci, Cristos cel mult inaltat, glorificat, care asa
a iubit lumea incat Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru ea, este cel care va fi
Judecatorul lumii in incercarea ei viitoare promisa. Si insusi Iehova L-a numit in aceasta functie, chiar pentru acest scop. Deoarece acestea sunt declaratiile clare ale Scripturilor, nu exista nimic de temut, ci, dimpotriva, exista mare pricina de bucurie pentru toti in asteptarea Zilei de Judecata. Caracterul Judecatorului este o garantie suficienta ca judecata va fi dreapta, induratoare si avand consideratia corespunzatoare pentru slabiciunile tuturor, pana cand cei dornici si ascultatori vor fi adusi inapoi la perfectiunea originara pierduta in Eden. |
| Va
exista dreptate si eliberare de sub.
|
In vechime, un judecator era unul care facea dreptate
si usura pe cei asupriti. De exemplu, remarcati cum, atunci cand erau asupriti de
vrajmasii lor datorita incalcarilor impotriva Domnului, Israel a fost tot mereu eliberat
si binecuvantat prin ridicarea de judecatori. Astfel citim:
Astfel, desi lumea a fost de mult sub puterea si asuprirea adversarului Satan, totusi Acela care plateste pacatele tuturor cu propriul Sau sange pretios, curand Isi va lua marea putere si va domni. El va elibera si va judeca pe aceia pe care asa i-a iubit, incat i-a rascumparat. Cu aceasta concluzie sunt in acord toate declaratiile profetice. Este scris:
|
 Domnia lui Christos ca consta in educarea si disciplinarea omului.
|
Aceasta judecata viitoare va fi exact pe aceleasi
principii ca si prima. Aceeasi lege de ascultare va fi prezentata, cu aceeasi rasplata de
viata si cu aceeasi pedeapsa de moarte. Si cum prima incercare a avut un inceput, a
progresat, si a culminat cu o sentinta, tot asa va avea si a doua; iar sentinta va fi
viata pentru cei drepti si moarte pentru cei nedrepti. A doua incercare va fi mai favorabila decat prima, datorita experientei castigate sub urmarile primei incercari. Spre deosebire de prima, in a doua incercare fiecare om va sta la proba numai pentru sine, nu pentru altul. Nimeni nu va muri atunci din cauza pacatului lui Adam sau din cauza imperfectiunilor mostenite. Nu se va mai spune:
Si atunci va fi adevarat despre lume, cum este adevarat despre Biserica acum, ca un om nu va fi judecat dupa ce nu are, ci dupa ce are (2 Corinteni 8:12). Sub domnia lui Cristos, omenirea va fi treptat educata, antrenata si disciplinata pana va ajunge la perfectiune. Si cand vor fi ajuns la perfectiune, oamenilor li se va cere armonie perfecta cu Dumnezeu, si oricine nu va da ascultare perfecta va fi inlaturat, fiind judecat nevrednic de viata. Pacatul care prin Adam a adus moarte rasei a fost pur si simplu un act de neascultare; dar prin acel act el a cazut de la perfectiune. Dumnezeu a avut dreptul sa ceara de la el ascultare perfecta, deoarece a fost creat perfect; si El va cere tot asa de la toti oamenii cand marea lucrare de restabilire a lor va fi completa. Nici unuia, carui in oricat de mic grad ii va lipsi perfectiunea, nu i se va permite atunci sa aiba viata vesnica. A nu ajunge atunci la perfectiune, va insemna a pacatui cu voia impotriva luminii depline si a capacitatii perfecte." |
|
Si cine va pacatui cu voia, impotriva luminii si
capacitatii depline, va pieri in moartea a doua. Si daca cineva, in timpul acelei varste
de incercare, sub acea deplina revarsare de lumina, va dispretui favorurile oferite si nu
va face nici un progres spre perfectiune timp de o suta de ani, va fi socotit nevrednic de
viata si va fi "nimicit", desi la o suta de ani acesta va fi intr-o perioada de
copilarie comparativa. Astfel este scris despre ziua aceea: "Cine va muri la o suta de ani va fi inca tanar, si cel ce va muri in varsta de o suta de ani va fi blestemat ca pacatos". {# Isa 65:20} Astfel, toti trebuie sa aiba cel putin o suta de ani de incercare; si, daca nu vor fi atat de indaratnici incat sa refuze a face progrese, incercarea lor va continua de-a lungul intregii zile a lui Cristos, ajungand la culme numai la incheierea ei. |
|
| Parabola
oilor si caprelor
|
Incheierea judecatii viitoare a lumii este aratata
clar in pilda cu oile si caprele (Matei 25:31-46), in Apocalips 20:15; 21:8 si in 1
Corinteni 15:25. Aceste Scripturi si altele arata ca la sfarsitul ei cele doua clase vor fi fost complet separate-ascultatorii si neascultatorii; cei in armonie cu litera si spiritul legii lui Dumnezeu, si cei care nu vor fi in armonie cu ele. Cei dintai vor intra in viata vesnica, iar ceilalti vor fi retrimisi in moarte, stingere ("a doua moarte"), aceeasi sentinta ca si la prima judecata, din care fusesera socotiti eliberati prin Cristos care a castigat dreptul de a-i elibera prin platirea rascumpararii lor-prin moartea Sa. Aceasta va fi a doua moarte a lor. Nu se va mai da nici o rascumparare pentru ei si nu va mai exista nici o eliberare sau inviere pentru ei, pacatul lor fiind voit, pacat individual impotriva luminii si posibilitatii depline, sub cea mai favorabila incercare individuala. |
| Faptele din prezent vor primi o rasplata.
|
Nu vrem sa se inteleaga ca ignoram responsabilitatea
prezenta a lumii, pe care fiecare om o are, conform masurii de lumina de care se bucura,
fie ca este multa, fie ca este putina, fie ca este lumina naturii, fie ca este a
revelatiei.
Faptele bune si faptele rele din prezent vor primi o rasplata dreapta, fie acum, fie mai tarziu.
Nimeni in afara de favorizatii Domnului, "turma mica", n-are pana acum lumina suficienta ca sa-si atraga pedeapsa finala, moartea a doua. Aici doar aducem in discutie subiectul responsabilitatii prezente a lumii, lasand amanuntele pentru consideratii ulterioare. |
| Dumnezeu este in proces de alegere a viitorilor judecatori – | Intre prima si a doua zi de judecata a lumii intervine o perioada de aproximativ sase mii de ani, si in timpul acestei perioade lungi Dumnezeu a selectionat dintre oameni doua clase speciale, in mod special incercandu-i, disciplinandu-i si pregatindu-i pentru a fi instrumentele Sale onorate in perioada sau in ziua de judecata a lumii. |
| Casa
Servilor
si Casa Fiilor
|
Aceste doua clase sunt numite de catre Pavel (Evrei
3:5, 6) casa fiilor si respectiv casa servilor, cea dintai fiind compusa din invingatorii
incercati si gasiti credinciosi in timpul dispensatiei crestine, iar cea de a doua fiind
compusa din credinciosii invingatori de dinaintea dispensatiei crestine. Aceste alegeri
speciale in nici un sens nu se interfereaza cu judecata sau incercarea promisa lumii in
varsta care urmeaza acestei Dispensatii Evanghelice. Cei care trec cu succes incercarea pentru oricare din aceste clase speciale nu vor veni la judecata cu lumea, ci vor intra in rasplata lor cand lumea va veni la judecata. Ei vor fi agentii lui Dumnezeu in binecuvantarea lumii-dand oamenilor instructia si pregatirea necesara pentru incercarea si judecata lor finala.
Aceste clase special selectionate au fost odata, ca si restul omenirii, sub condamnarea adamica, dar prin credinta au devenit partasi la beneficiile mortii lui Cristos. Intai fiind indreptatiti prin credinta in fagaduintele lui Dumnezeu, si apoi indeplinind conditiile care urmeaza respectivei lor chemari, ei sunt socotiti vrednici de inaltare la starea de onoare si autoritate. |
| Incercarea acestor clase este mai severa decat incercarea lumii..
|
Incercarea sau judecata ambelor acestor clase a fost
mult mai severa decat va fi incercarea lumii in ziua ei de judecata; deoarece a trebuit ca
acestia sa se impotriveasca lui Satan, printul acestei lumi, cu toate uneltirile si
capcanele lui, pe cand in ziua de judecata a lumii Cristos va domni si Satan va fi legat,
ca sa nu insele neamurile (Apocalips 20:3). Acestia au suferit persecutie pentru dreptate, pe cand atunci oamenii vor fi rasplatiti pentru dreptate si pedepsiti numai pentru nedreptate. Acestia au avut pe cale mari pietre de incercare si capcane, care vor fi indepartate cand lumea va fi pusa in incercare. Dar, daca incercarea acestor doua clase speciale a fost mult mai aspra decat va fi incercarea lumii, si rasplatile sunt corespunzator mai mari. |
|
Sub denaturarile marelui inselator, Satan, atat lumea
cat si Biserica nominala au fost jefuite de asigurarile binecuvantate ale timpului viitor
de judecata dreapta. Ei stiu ca Biblia vorbeste despre o zi de judecata viitoare, dar o
privesc numai cu frica si spaima; si datorita acestei frici, nu exista pentru ei vesti mai
nedorite decat aceea ca ziua Domnului este aproape. Ei o plaseaza departe si nu doresc sa auda de ea, nici macar sa fie mentionata. Ei n-au nici o idee despre binecuvantarile pastrate pentru lume sub acea domnie glorioasa a Celui pe care Dumnezeu L-a numit sa judece lumea cu dreptate. Printre cele mai mari dintre influentele orbitoare pe care Satan le-a nascocit pentru a tine pe oameni in ignoranta fata de adevarul referitor la ziua de judecata au fost erorile care s-au strecurat in crezurile si cartile de cantari ale diferitelor secte religioase. Multi au ajuns sa pretuiasca aceste erori ca fiind de mai mare importanta decat Cuvantul lui Dumnezeu. Cat de diferit au privit profetii si apostolii acea zi de judecata promisa! Remarcati cuvintele profetice triumfatoare ale lui David (1 Cronici 16:31-34). El spune: |
|
Profetii si apostolii au vorbit despre Ziua de Judecata ca fiind o Binecuvantare pentru Omenire... O zi glorioasa si foarte de dorit! |
Spre acea zi arata si apostolul, asigurandu-ne ca va fi o zi glorioasa si de dorit, si ca toata creatia suspina dupa ea si sufera impreuna durerile nasterii-asteptand pe marele Judecator sa elibereze si sa binecuvanteze lumea, precum si sa inalte si sa glorifice Biserica. Romani 8:21, 22. In Ioan 5:28, 29, o pretioasa fagaduinta a unei
viitoare judecati-incercari de viata vesnica pentru lume, printr-o traducere gresita este
transformata intr-un blestem ingrozitor. Conform textului grecesc, cei care au facut
raul-care n-au avut aprobarea divina-vor veni la inviere (ridicandu-se la perfectiune)
prin judecati, "lovituri", disciplinari. |
"Caile Domnului sunt deopotriva:
calm si furtuna, Cand forta vantului temut |
 |
Sub a Lui grija iubitoare fii dar
linistit, Unde adanc se infige-al tristetii
brazdar, |
 |
|
||||
