Rascumparare
si
Restituire

    Restabilirea prezisa de apostoli si profeti trebuie sa urmeze rascumpararii ca o secventa justa si logica. Conform cu aranjamentul lui Dumnezeu, in faptul ca S-a ingrijit de o rascumparare, toata omenirea, daca nu se impotriveste voit puterii salvatoare a Marelui Eliberator, trebuie sa fie eliberata de pedeapsa originara, "robia stricaciunii", moartea, altfel rascumpararea nu serveste tuturor.

    Adica, obiectivul mortii si invierii Domnului nostru n-a fost sa binecuvanteze, sa stapaneasca si sa restabileasca numai pe cei vii din omenire, ci sa I Se dea autoritate sau control deplin si peste cei morti, ca si peste cei vii, asigurand beneficiile rascumpararii Sale atat pentru unii, cat si pentru altii.* El "S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare (pret corespunzator) pentru toti", pentru a-i putea binecuvanta pe toti si a da fiecarui om o incercare individuala de viata.

    Este absurd a pretinde ca S-a dat pe Sine ca "pret de rascumparare pentru toti" si totusi numai o mana din cei rascumparati vor primi vreodata un beneficiu din el; deoarece ar insemna fie ca Dumnezeu a acceptat pretul de rascumparare si apoi in mod nedrept a refuzat sa acorde eliberare celor rascumparati, fie ca Domnul, dupa ce i-a rascumparat pe toti, n-a putut sau n-a vrut sa realizeze scopul Sau binevoitor originar.

    Statornicia planurilor lui Dumnezeu, nu mai putin decat perfectiunea dreptatii si iubirii divine, respinge si contrazice un astfel de gand, si ne da asigurarea ca planul originar, binevoitor, a carui baza a fost "pretul de rascumparare pentru toti", va fi complet realizat la "timpul cuvenit" al lui Dumnezeu, si va aduce credinciosilor binecuvantarea eliberarii de condamnarea adamica si posibilitatea de a se intoarce la drepturile si libertatile fiilor lui Dumnezeu, asa cum le-au avut inainte de pacat si de blestem.*  

     Sa se vada clar foloasele si rezultatele reale ale rascumpararii si toate obiectiile la faptul ca are aplicare universala trebuie sa dispara. "Pretul de rascumparare pentru toti" dat de "omul Isus Hristos" nu da sau nu garanteaza nici unui om viata vesnica sau binecuvantare; ci garanteaza fiecarui om o alta posibilitate sau incercare de viata vesnica. Datorita rascumpararii de care S-a ingrijit Dumnezeu, prima incercare a omului, care a avut ca rezultat pierderea binecuvantarilor acordate la inceput, este cu adevarat transformata intr-o expe-rienta binecuvantata pentru cei cu inima loiala.

    Dar faptul ca oamenii sunt rascumparati din prima pedeapsa nu garanteaza ca atunci cand vor fi incercati individual pentru viata vesnica nu vor avea insuccese in a da ascultarea fara de care nimanui nu-i va fi permis sa traiasca vesnic. Datorita experientei prezente cu pacatul si cu pedeapsa lui amara, omul va fi pe deplin avertizat; si cand, ca urmare a rascumpararii, i se va acorda o alta incercare, individuala, sub ochiul si controlul Celui care asa l-a iubit incat Si-a dat viata pentru el, si care n-ar vrea ca vreunul sa piara, ci toti sa se intoarca la Dumnezeu si sa traiasca, putem fi siguri ca numai cei neascultatori cu voia vor primi pedeapsa celei de a doua incercari.

    Pedeapsa aceea va fi moartea a doua, din care nu va mai fi nici o rascumparare, nici o eliberare, pentru ca nu va mai exista nici un obiectiv pentru o alta rascumparare sau pentru o alta incercare. Toti vor fi vazut si vor fi gustat pe deplin atat binele, cat si raul; toti vor fi fost martorii si vor fi avut experienta bunatatii si iubirii lui Dumnezeu; toti vor fi avut in mod individual o incercare de viata pe deplin si corect, in cele mai favorabile conditii.

    Mai mult nu se va putea cere si mai mult nu se va da. Incercarea aceea va hotari pentru totdeauna cine va fi drept si sfant sub nenumarate incercari; si va hotari de asemenea cine va fi nedrept, si inca nesfant si murdar, sub nenumarate incercari.

Experienta trecuta cu raul va constitui un mare avantaj la timpul incercarii viitoare.

    Experienta cu raul, in contrast cu experienta cu binele, care va fi spre profitul fiecaruia in timpul incercarii varstei viitoare, va constitui avantajul datorita caruia rezultatele celei de a doua incercari vor diferi atat de mult de rezultatele primei incercari, si din pricina caruia Intelepciunea si Iubirea divina au dat "pretul de rascumparare pentru toti", garantand astfel tuturor binecuvantarea unei noi incercari. In nici un mod nu se poate concepe o incercare mai favorabila, o lege mai favorabila, conditii sau circumstante mai favorabile ca motive pentru o alta rascumparare sau o alta incercare pentru cineva, dincolo de varsta Milenara.

    Rascumpararea data nu scuza la nimeni pacatul; ea nu propune ca pacatosii sa fie socotiti sfinti si astfel sa fie introdusi in fericire vesnica. Ea doar elibereaza, direct si indirect, de prima condamnare si de urmarile ei pe pacatosul care o accepta, si il plaseaza iarasi in incercare de viata, incercare in care propria lui supunere voita, sau nesupunere voita, va hotari daca poate sau nu poate avea viata vesnica.

Incercarea Adamica -
"Dupa cum in Adam toti mor,
tot asa in Christos toti vor veni la viata."
I Corinteni 15:22

    Unii au venit in lume atat de slabi si degradati, incat pot fi usor orbiti de dumnezeul acestei lumi, Satan, si facuti prizonieri prin pacatul care-i inconjoara si-i asalteaza; si toti sunt mai mult sau mai putin sub aceasta influenta, asa incat, chiar si cand ar face bine, raul este prezent si mai puternic prin conditiile de mediu etc., si binele pe care l-ar face este aproape imposibil sa-l faca, in timp ce raul pe care nu l-ar face este aproape inevitabil.

    Mic intr-adevar este numarul celor care in prezent afla cu adevarat si prin experienta despre libertatea cu care Cristos face liberi pe aceia care accepta rascumpararea Lui, si se pun sub controlul Lui pentru conducere viitoare.    

    Imperfectiunile si slabiciunile lor inevitabile, fiind compensate prin rascumparare, nu le sunt imputate, ci sunt acoperite de perfectiunea Rascumparatorului. Prin urmare, incercarea Bisericii, datorita starii ei socotite in Cristos, este tot atat de corecta ca si cea pe care o va avea lumea in timpul ei de incercare. Lumea intreaga va fi adusa la cunostinta deplina a adevarului, si fiecare, acceptandu-i prevederile si conditiile, nu va mai fi tratat ca pacatos, ci ca fiu, pentru care sunt intentionate toate binecuvantarile restabilirii.

    O alta diferenta intre cele doua incercari consta in conditiile de mediu din varsta viitoare mai favorabile comparativ cu cele din aceasta varsta, prin aceea ca atunci societatea, guvernul etc., vor fi favorabile dreptatii, rasplatind credinta si ascultarea, si pedepsind pacatul; pe cand acum, sub printul acestei lumi, incercarea Bisericii este in imprejurari nefavorabile dreptatii, credintei etc. Dar acest lucru, dupa cum am vazut, va fi compensat prin premiul gloriei si onoarei naturii divine oferit Bisericii, pe langa darul vietii vesnice.

     Dumnezeu nu l-a lasat pe Avraam in nesiguranta in privinta planului Sau, ci, prin diferite jertfe tipice pe care trebuia sa le aduca toti cei care se apropiau de El, i-a aratat ca nu putea, nu S-a induplecat si nici n-a scuzat pacatul; si ca singura cale de a-l sterge si a-i anula pedeapsa ar fi o jertfa indestulatoare care sa corespunda acelei pedepse.

    Acest lucru i-a fost aratat lui Avraam intr-un tip foarte semnificativ: Fiul lui Avraam, in care se centra binecuvantarea fagaduita, trebuia sa fie jertfa inainte de a putea binecuvanta; si Avraam l-a primit inapoi din morti in chip figurativ (Evrei 11:19). In acea ilustratie Isaac reprezenta samanta adevarata, Isus Cristos, care a murit ca sa rascumpere pe oameni, pentru ca toti rascumparatii sa poata primi binecuvantarea promisa.

    Daca Avraam s-ar fi gandit ca Domnul va scuza si va achita pe vinovati, el ar fi simtit ca Dumnezeu este schimbator si, prin urmare, n-ar fi putut avea incredere deplina in fagaduinta facuta lui. El putea sa fi gandit: Daca Dumnezeu S-a razgandit o data, de ce sa nu Se razgandeasca iarasi? Daca cedeaza in legatura cu blestemul mortii, nu poate ceda iarasi in legatura cu favoarea si cu binecuvantarea fagaduita?

    Dar Dumnezeu nu ne lasa in nici o astfel de nesiguranta. El ne da asigurari suficiente atat cu privire la dreptatea cat si la statornicia Sa. El nu putea achita pe vinovati, chiar daca i-a iubit atat de mult, incat "n-a crutat pe propriul Sau Fiu, ci L-a dat (la moarte) pentru noi toti".
    

    Unii au fost orbiti in parte, iar altii complet, de dumnezeul acestei lumi, si ei trebuie sa fie recuperati atat din orbire, cat si din moarte, pentru a avea, fiecare pentru sine, o sansa deplina de a dovedi, prin ascultare sau prin neascultare, vrednicia sau nevrednicia de viata vesnica. Atunci cei care se vor dovedi nevrednici de viata vor muri din nou-a doua moarte-din care nu va mai fi nici o rascumparare, si, prin urmare, nici o inviere.

    Moartea datorita pacatului lui Adam, si toate imperfectiunile care vin in urma lui, va fi indepartata datorita rascumpararii care este in Isus Cristos; dar moartea care vine ca urmare a nesupunerii individuale, voite, este finala. Acest pacat nu are niciodata iertare, iar pedeapsa lui, a doua moarte, va fi vesnica-nu un proces vesnic de moarte, ci moarte vesnica-o moarte neintrerupta de inviere.

    Suferinta este numai adaugata la ea, si peste multi pedeapsa cade cu putina, sau fara nici o suferinta. Sa nu se uite nici aceea ca atunci cand Adam si-a pierdut viata, el si-a pierdut-o pe vecie; si nici unul din urmasii lui n-a fost in stare vreodata sa-i ispaseasca vina sau sa recastige mostenirea pierduta.

    Toata rasa este fie moarta, fie in curs de a muri. Si daca ei nu si-au putut ispasi vina inainte de moarte, cu siguranta ca n-ar putea-o face cand sunt morti-cand nu sunt in existenta.

    Pedeapsa pacatului n-a fost pur si simplu sa moara, cu privilegiul si dreptul de intoarcere la viata dupa aceea. In pedeapsa pronuntata n-a fost nici o aluzie la eliberare (Genesa 2:17). De aceea, restabilirea este un act de har liber sau favoare din partea lui Dumnezeu. Si imediat ce si-au atras pedeapsa, chiar in timp ce era pronuntata, a fost sugerata favoarea libera a lui Dumnezeu, care va marturisi atat de deplin iubirea Lui cand va fi inteleasa.

    Mai mult, deoarece binecuvantarea arata favoare, si deoarece favoarea lui Dumnezeu a fost retrasa din cauza pacatului si in locul ei a venit blestemul, aceasta fagaduinta a unei binecuvantari viitoare implica indepartarea blestemului, si, in consecinta, o intoarcere a favorii Lui. Ea implica de asemenea, fie ca Dumnezeu se va indupleca, Isi va schimba hotararea si va achita rasa vinovata, fie ca El avea un plan prin care putea fi rascumparata, prin platirea pedepsei omului de catre un altul.    

Avraam si Isaac

    Astfel, in mainile Dreptatii a fost pusa o satisfactie deplina sau un pret corespunzator pentru toti oamenii-ca sa fie aplicat la "timpul cuvenit", iar Cel care in acest fel i-a cumparat pe toti are autoritate deplina sa restabileasca pe toti care vin la Dumnezeu prin El.

     "Dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti" (Romani 5:18, 19).

    Insa declaratia apostolului este ca, dupa cum sentinta condamnarii s-a extins la toata samanta lui Adam, tot asa, prin ascultarea Domnului nostru Isus Cristos de planul Tatalui, prin sacrificiu de Sine pentru noi, tuturor le este dat un dar liber-un dar de iertare, care, daca este acceptat, va constitui o indreptatire sau baza pentru viata vesnica.

    Si "dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi (nu au fost) facuti neprihaniti".

    Daca numai rascumpararea, fara acceptarea ei din partea noastra, ne-ar face neprihaniti, atunci ar fi fost scris, prin ascultarea unuia, multi au fost facuti neprihaniti.

"A inviat."

    Dupa cum El ar fi fost nedrept daca ne-ar fi permis sa scapam de pedeapsa pronuntata inainte de a se da satisfactie, tot asa, El ne da de inteles aici ca ar fi nedrept daca ar interzice restabilirea noastra, deoarece prin propriul Sau aranjament pedeapsa noastra a fost platita. Aceeasi dreptate neclintita care odata a condamnat pe om la moarte sta acum garantie pentru eliberarea tuturor care, marturisindu-si pacatele, cer viata prin Cristos.

"Dumnezeu este acela care ii socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi." Romani 8:33, 34.

    "Mielul lui Dumnezeu, care ridica PACATELE LUMII" -care "este ispasirea (satisfactia) pentru pacatele noastre (ale Bisericii), si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi" (Ioan 1:29; 1 Ioan 2:2).

    Deoarece moartea este pedeapsa sau plata pacatului, cand pacatul este anulat, plata trebuie la timpul cuvenit sa inceteze. Orice alta vedere ar fi atat nerationala, cat si nejusta. Faptul ca inca nu s-a realizat nici o restabilire din ceea ce s-a pierdut prin Adam, desi au trecut aproape doua mii de ani de cand a murit Domnul nostru, nu este un argument impotriva restabilirii, dupa cum nici cei patru mii de ani trecuti inainte de moartea Sa nu sunt o dovada ca Dumnezeu nu planuise rascumpararea inainte de intemeierea lumii.

    Atat cei doua mii de ani de la moartea lui Cristos, cat si cei patru mii de ani dinainte, au fost timpuri fixate pentru alte parti ale lucrarii, pregatitoare pentru "timpurile restabilirii tuturor lucrurilor".

Fiecare in dreptul sau va avea ocazia deplina de a dovedi prin ascultare sau neascultare, daca este vrednic sau nu de viata vesnica.

    Cei care se gandesc la moarte ca la o viata in chinuri, nu numai ca nesocotesc sensul cuvintelor moarte si viata, care sunt opuse, dar si se incurca in doua absurditati.

    Este absurd sa se presupuna ca Dumnezeu ar perpetua vesnic existenta lui Adam in chinuri pentru orice fel de pacat pe care-l putea comite, si in special pentru vina comparativ mica de a manca din fructul oprit.     

Rascumpararea prin Christos, ii acopera pe toti, chiar ca si pacatul lui Adam.

    Sufera El, deci, chin vesnic pentru pacatele noastre?

    Daca nu, atunci pe cat este de sigur ca El a murit pentru pacatele noastre, pe atat de sigur este ca pedeapsa pentru pacatele noastre a fost moartea, si nu viata, in nici un sens sau stare.    

Este restabilirea practicabila?

    Unii au presupus ca daca miliardele de morti ar fi inviati, n-ar fi loc pe pamant pentru ei; si ca, daca ar fi loc pentru ei, pamantul n-ar putea sustine o populatie atat de mare. Unii pretind chiar ca pamantul este un vast cimitir, si ca, daca toti mortii ar fi treziti, s-ar calca unul pe altul din lipsa de spatiu.

    Acesta este un punct important. Ce ciudat ar fi daca am afla ca desi Biblia declara o inviere a tuturor oamenilor, totusi, dupa masuratorile reale, n-ar gasi loc sa-si puna piciorul pe pamant! Acum sa vedem: socotiti si veti afla ca aceasta este o teama nefondata. Veti afla ca exista loc din abundenta pentru "restabilirea tuturor", asa cum "Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai profeti".

    Din nou sa fim generosi, si sa estimam trei generatii la un secol, sau treizeci si trei de ani la o generatie, desi, dupa Genesa 5, n-au fost decat unsprezece generatii de la Adam la potop, o perioada de 1656 ani, sau cam 150 de ani pentru fiecare generatie. Sa vedem acum: sase mii de ani sunt saizeci de secole; trei generatii la fiecare secol ne-ar da 180 de generatii de la Adam; iar 1 miliard 400 milioane la o generatie ar da 252 miliarde (252.000.000.000) ca numarul total al rasei noastre de la creare pana in prezent, conform acestei estimari generoase, care probabil este mai mult decat de doua ori numarul real.    

    Intr-o mila sunt 27.878.400 picioare patrate (1 picior = 30.48 cm-n. e.) si, prin urmare, Texasul are 6 trilioane 607 miliarde 180 milioane si 800 mii picioare patrate (6.607.180.800.000).

    Lasand 10 picioare patrate suprafata acoperita de fiecare corp mort, gasim ca Texasul, ca cimitir, ar putea cuprinde dupa acest calcul 660 miliarde 718 milioane si 80 mii (660.718.080.000) corpuri, sau aproape de trei ori mai mult decat estimarea exagerata a numarului rasei noastre care a trait pe pamant.

Restabilirea impotriva evolutiei

    Unii pot obiecta ca marturia Scripturilor despre restabilirea umana la starea de dinainte nu este in armonie cu invataturile stiintei si filosofiei, care, cu logica aparenta, ne arata inteligenta superioara a acestui secol al douazecilea, si, ca dovada convingatoare, pretind ca omul primar trebuie sa fi fost prin comparatie foarte sarac in inteligenta, care, spun ei, este rezultatul dezvoltarii.

    Din acest punct de vedere, o restabilire la starea de dinainte ar fi departe de a fi de dorit, si desigur ar fi opusul unei binecuvantari.

    Dar sa nu ajungem in graba la concluzia ca aceasta filosofie este de neinvins; deoarece, daca am fi obligati sa lepadam doctrinele apostolilor cu privire la originea pacatului si mortii, si a restabilirii la perfectiunea originara, am fi obligati, in onestitate, sa le respingem marturia in intregime si asupra fiecarui subiect, ca neinspirata si, prin urmare, fara greutate sau autoritate speciala. Sa examinam deci pe scurt, in lumina faptelor, aceasta vedere care devine tot mai populara si sa vedem cat de adanca este filosofia ei.

Un adept si reprezentant al acestei teorii spune: "Omul a fost la inceput intr-o etapa de existenta in care predomina natura lui animala si aproape numai fizicul il conducea; apoi a progresat incet, de la o stare la alta, pana cand, acum, omul mediu a ajuns la o conditie in care s-ar putea spune ca este sub conducerea creierului. Deci, aceasta varsta poate fi privita si numita Varsta Creierului. Creierul pune in miscare marile intreprinderi de astazi.
    Creierul ia fraiele guvernului; si aduce in supunere elementele pamantului, aerului si apei. Omul pune mana pe toate fortele fizice, si incet dar sigur ajunge la o asa putere asupra domeniului naturii, incat da dovada ca in cele din urma poate exclama, in limbajul lui Alexander Selkirk: "Eu sunt monarh peste tot ce vad".

    Sa nu uitam, de asemenea, ca desi cercetarea stiintifica este de laudat si sugestiile ei sunt de luat in considerare, totusi concluziile ei in nici un caz nu sunt infailibile. Si nu ne mira ca de nenumarate ori si-a dovedit false teoriile, daca nu uitam ca adevaratul om de stiinta este numai un student care, in multe imprejurari nefavorabile si luptandu-se cu dificultati aproape de neinvins, incearca sa invete istoria si destinul omului si a caminului sau din marea Carte a Naturii.

Biblia Geneva

    Caci daca nu vorbesc dupa acest cuvant, zorile nu sunt pentru ei". {# Isa 8:20 -Biblia interlineara ebraico-engleza, J. Green-n.e.} O cunostinta corecta a ambelor carti va dovedi ca ele sunt in armonie; dar pana cand avem acea cunostinta, Revelatia lui Dumnezeu trebuie sa aiba intaietate, si printre copiii lui Dumnezeu ea trebuie sa fie norma prin care sa se judece presupusele descoperiri ale semenilor supusi greselii.

    Negam ca astazi capacitatea creierului este mai mare decat in varstele trecute; dar admitem fara rezerve ca, datorita imprejurarilor avantajoase, folosirea capacitatii creierului posedata de oameni este mai generala astazi decat in oricare alta perioada dinainte, si de aceea face mai mare impresie. In studierea picturii si sculpturii, nu merg oare studentii acestei "Varste a Creierului" inapoi la marii maestri ai trecutului? Facand asa, nu recunosc ei oare o putere a creierului si o originalitate a desenului, ca si o maiestrie a executiei, care sunt vrednice de imitat?

    Nu se inspira oare aceasta "Varsta a Creierului" in mare parte din proiectele originale ale varstelor trecute in arhitectura? Oratorii si logicienii acestei "Varste a Creierului" nu studiaza si nu copiaza oare metodele si silogismele lui Platon, Aristotel, Demostene si ale altora din trecut? N-ar putea oare multi vorbitori publici de astazi sa invidieze limba unui Demostene sau a unui Apolo, si, mai mult chiar, puterea clara de judecata a apostolului Pavel?

    Si ce sa mai spunem despre Moise, "invatat in toata intelepciunea egiptenilor"? Legile date prin el au constituit temelia pentru legile tuturor popoarelor civilizate, si sunt inca recunoscute ca intruchiparea intelepciunii minunate.

Uimitoarea
Marea Piramida

    Ea invata in mod convingator adevaruri care astazi pot fi numai aproximate prin folosirea instrumentelor moderne. Atat de remarcabile si clare sunt invataturile ei, incat unii dintre astronomii de frunte ai lumii au declarat-o fara ezitare de origine divina. Si chiar daca evolutionistii "Varstei Creierului" ar admite ca este prin aranjament divin, si ca intelepciunea ei este supraomeneasca, totusi ei trebuie sa admita ca este constructie omeneasca.

    Si faptul ca in timpul acela indepartat vreun grup de oameni au avut capacitatea mintala sa realizeze un asemenea aranjament divin cum foarte putini oameni de astazi ar fi in stare sa faca, avand un model in fata lor si cu toate mijloacele stiintifice moderne la indemana, dovedeste ca "Varsta Creierului" a noastra manifesta mai multa incredere in sine decat justifica circumstantele si faptele.

  Click on picture to go to Click on picture to go to
Pyramid Passages.

 
Click on picture to go to
Pyramid Scientific Features.

    Avem incredere ca vom putea arata acest lucru in mod rational si in armonie cu Scriptura. Inventiile si descoperirile care se dovedesc atat de valoroase acum, si care sunt considerate dovezi ca aceasta este "Varsta Creierului", sunt intr-adevar foarte moderne-aproape toate fiind aparute in cursul secolului trecut, si printre cele mai importante sunt cele din ultimii saizeci de ani; de exemplu: aplicarea aburului si electricitatii-in telegrafie, cai ferate si vapoare cu abur, si la masinariile diferitelor industrii mecanice.

    Deci, daca acestea ar fi dovezi ale puterii crescute a creierului, "Varsta Creierului" trebuie sa fie numai inceputul, iar deductia logica este ca un alt secol va fi martorul minunilor de tot felul ca intamplari de fiecare zi; si in acelasi ritm de crestere, unde s-ar sfarsi?

Descoperirile sunt adesea facute din   "accident."

    Departe de a vorbi dispretuitor despre acea clasa de slujbasi publici, foarte folositoare si mult apreciata, cand spunem ca un numar mai mic dintre ei sunt oameni cu mare putere a creierului. Unii dintre cei mai destepti oameni din lume, si dintre cei mai profunzi ganditori, nu sunt inventatorii mecanici.

    Si unii inventatori sunt atat de greoi intelectual, incat toti se mira cum au dat peste descoperirile pe care le-au facut. Marile principii (electricitatea, puterea aburului etc.) pe care multi oameni, multi ani le-au studiat, le-au aplicat si le-au adus imbunatatiri tot mereu, au fost in general descoperite, se pare, din cea mai simpla intamplare, fara folosirea unei mari puteri intelectuale si comparativ fara sa se fi cautat.

Presa din Gutenberg

Inventarea presei a facilitat cresterea cunostintei.

Inventiile moderne indica o intelegere mai adinca si o educatie mai avansata dar nu o capacitate mentala mai mare.

    Cu cartile a venit o educatie mai generala si, in final, scolile publice. Scolile si colegiile nu cresc capacitatea umana, ci generalizeaza folosirea mintii si deci ajuta sa se dezvolte capacitatea deja posedata. Deoarece cunostinta devine mai generala si cartile mai obisnuite, generatiile care le poseda au un avantaj categoric asupra generatiilor precedente; nu numai prin aceea ca acum sunt o mie de ganditori la unul dinainte, care sa-i faca mai ageri si sa se stimuleze unul pe altul cu sugestii, dar si prin aceea ca fiecare din generatiile de mai tarziu are, prin intermediul cartilor, experienta combinata a trecutului pe langa a sa proprie.

    Educatia si ambitia laudabila care o insoteste, initiativa si dorinta de a dobandi distinctie si competenta, ajutate de raportarea si descrierea inventiilor in presa zilnica, au stimulat si au facut sa straluceasca puterile perceptive ale omului, si au pus pe fiecare in alerta sa descopere sau sa inventeze, daca este posibil, ceva pentru binele si avantajul societatii. Deci noi sugeram ca inventiile moderne, privite din punct de vedere pur uman, arata, nu o crestere a capacitatii creierului, ci o perceptie mai agera datorita cauzelor naturale.

"Multi vor alerga incoace si incolo"

"Cunostinta va creste"

"Un timp de necaz cum n-a mai fost"

"face toate dupa sfatul voii Sale" (Efeseni 1:11).

     Conform planului revelat in Cuvantul Sau, Dumnezeu Si-a pus in gand sa permita ca pacatul si suferinta sa faca dezordine si sa asupreasca lumea timp de sase mii de ani, iar apoi in mileniul al saptelea sa restabileasca toate lucrurile, si sa inlature raul-nimicindu-l pe el si urmarile lui prin Isus Cristos, pe care L-a oranduit dinainte pentru a face aceasta lucrare.

    Asadar, cum cei sase mii de ani de domnie a raului incepeau sa se apropie de sfarsit, Dumnezeu a permis imprejurari care sa favorizeze descoperiri in studierea ambelor Sale Carti, a Revelatiei si a Naturii, ca si in pregatirea mijloacelor mecanice si chimice folositoare pentru binecuvantarea si ridicarea omenirii in timpul varstei Milenare, acum gata sa fie introdusa.

    Faptul ca acesta a fost planul lui Dumnezeu este indicat clar prin declaratia profetica:

"Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si CUNOSTINTA (nu capacitatea) va creste";

"nici unul din cei rai nu va intelege (planul si calea lui Dumnezeu), dar cei priceputi vor intelege";

"caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana la vremea aceasta". # Da 12:1,4,10.

    Mai mult, Dumnezeu a prevazut si a prezis ceea ce lumea inca nu-si da seama, adica, faptul ca binecuvantarile Lui cele mai alese ar conduce si ar fi producatoare de rele mai mari daca ar fi acordate celor ale caror inimi nu sunt in acord cu legile drepte ale universului.

    In cele din urma se va vedea ca permisiunea prezenta a binecuvantarilor crescute din partea lui Dumnezeu este o lectie practica asupra acestui subiect, care poate servi ca un exemplu pentru acest principiu in toata eternitatea-atat pentru ingeri, cat si pentru oamenii restabiliti. Cum se poate aceasta, noi numai sugeram:

Saracii sunt mai saraci.

    Si luand in considerare capacitatile individuale inegale ale oamenilor, in nici un caz nu se poate intampla altfel decat ca rezultatul inventiilor masinilor care economisesc forta de munca, dupa agitatia si imboldul prilejuit de producerea lor, va tinde sa faca pe bogat si mai bogat, iar pe sarac si mai sarac.

    Tendinta vadita este spre monopol si marire de sine, ceea ce pune avantajele direct in mainile celor a caror capacitate si avantaje naturale sunt deja cele mai favorabile.

"Ziua Prepararii"

    Daca avantajele masinilor pentru economisirea fortei de munca si ale tuturor inlesnirilor moderne ar fi egal impartite, rezultatul ar fi, in scurt timp, o scadere mare a orelor de munca si o crestere mare a timpului liber. Inactivitatea este un lucru foarte daunator pentru fiintele cazute. Daca munca si sudoarea fetei n-ar fi fost necesare, deteriorarea rasei noastre ar fi fost mult mai rapida decat este.

    Lenea este mama viciului; si degradarea mintala, morala si fizica in mod sigur urmeaza. De aici se vede intelepciunea si bunatatea lui Dumnezeu in retinerea acestor binecuvantari pana cand a fost timpul cuvenit pentru introducerea lor ca pregatire pentru domnia Milenara de binecuvantare.

    Sub controlul guvernului supranatural al Imparatiei lui Dumnezeu, nu numai ca toate binecuvantarile vor fi echitabil impartite intre oameni, dar si timpul liber va fi astfel ordonat si dirijat de catre acelasi guvern supranatural, incat rezultatele vor produce virtute si vor tinde in sus spre perfectiune mintala, morala si fizica.

    Inmultirea prezenta a inventiilor si a altor binecuvantari ale cunostintei crescute sunt permise in aceasta "zi a pregatirii" sa se intample intr-un mod atat de natural, incat oamenii se magulesc pe ei insisi ca acestea se datoresc "Varstei Creierului"; dar va fi permis in mare masura sa se termine, fara indoiala, intr-o maniera foarte mult spre dezamagirea acestor filosofi intelepti. Tocmai cresterea acestor binecuvantari incepe deja sa aduca asupra lumii timpul de stramtorare cum n-a mai fost de cand exista popoare.

    Astfel, in timp ce omenirea se inmulteste rapid, necesitatea ei de munca scade corespunzator; iar filosofii "Varstei Creierului" au in fata lor o problema in a asigura ocupatia si intretinerea acestei clase mari si in crestere rapida, de ale carei servicii se pot dispensa, fiind inlocuite in cea mai mare parte de masini, dar ale carei necesitati si dorinte nu cunosc limite. Acesti filosofi trebuie sa admita in cele din urma ca solutia acestei probleme depaseste capacitatea creie-rului lor.

    Pana cand domnia Milenara nu va fi rescris legea lui Dumnezeu in inimile restaurate ale oamenilor, ei nu vor fi in stare sa foloseasca libertatea totala fara daune sau pericol.

    Atunci elementele infuriate si conflictuale vor recunoaste autoritatea "Unsului lui Iehova", "gloria Domnului se va descoperi si toata carnea o va vedea"; iar in domnia Cristosului inceputa astfel, "vor fi binecuvantate toate familiile pamantului".

    Multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca in timp ce cunostinta generala a crescut, El a aranjat asa incat copiii Sai "sa nu fie neroditori in ce priveste cunoasterea Domnului" si aprecierea planurilor Sale. Si prin aceasta apreciere a Cuvantului si planurilor Sale noi suntem capabili sa deosebim si sa ne opunem filosofiilor goale si traditiilor nechibzuite ale oamenilor, care contrazic Cuvantul lui Dumnezeu.

    Scripturile, de la inceput pana la sfarsit, invata foarte clar acest lucru si sunt in opozitie directa cu teoria evolutiei; sau, mai degraba, astfel de "flecarii ale stiintei, pe nedrept numita astfel", sunt in conflict violent si de neimpacat cu Cuvantul lui Dumnezeu.

Apoi verdeata vesnic verde va rasari pe a ta brazda;
Sa cante vaile, si muntii in imne izbucneasca!
Uscate stanci n-or mai privi cu incruntare;
N-a fi ocara de necredincios si de pagan, ce-i dispretuitoare.